Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)
Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)
Gropi cu depuneri de ofrande. Prin natura materialelor din umplutura şi prin dispunerea inventarului, cel puţin zece astfel de complexe par să aparţină acestei categorii, în câteva dintre gropile care au servit acestui scop apar vase întregi (mai ales căni, ceşti, dar şi vase de mari dimensiuni), râşniţe, coarne şi oase de animale, Tot din această categorie credem că fac parte şi gropile fără inventar descoperite în imediata apropiere a complexelor cu depuneri de ofrande, formând împreună o serie de grupări dispuse aparent haotic. Asocierea lor nu poate fi deloc întâmplătoare. Printr-o abordare exclusiv din prisma interpretării informaţiei arheologice, destinaţia acestor gropi lipsite de inventar este greu de precizat. Există o serie de texte antice care pomenesc unele practici magico-rituale constând în săparea unor gropi în care se făceau apoi libaţii cu lichide (vin, apă, miere, lapte, sânge de animale, etc.) fără a fi depuse alte obiecte de inventar, cu un caracter concret, palpabil pentru un arheolog. Analiza situaţiei concrete surprinse în zona cercetată prin săpături arheologice a aşezării din Bronzul Târziu de la Oros, sugerează că există o locuire sporadică în afara incintei fortificate, precum şi o zonă destinată depunerii de ofrande situată în sectorul nordic al sitului, de asemenea în afara zonei demarcate de şanţ. Aici apar majoritatea complexelor cu depuneri de vase întregi, râşniţe sau craniu de animal. în ceea ce priveşte interiorul incintei, lipsa complexelor de locuit ne face să credem că zona era destinată exclusiv păstrării proviziilor, casele fiind probabil situate în partea superioară a dunei, la o mai mare distanţă de zona mlăştinoasă, fiind ferite astfel de inundaţii şi de umezeală. Ceramica. Pentru un număr de 494 elemente ceramice, a putut fi determinată forma de la care provin. Repertoriul tipurilor de vase din aşezare a fost stabilit pe baza formelor întregi, facându-se apel şi la tipologia formelor de vase stabilită pentru grupul cultural Hajdfibagos-Cehăluţ, sau pentru unele situri din cadrul acestuia. Analizând o serie de parametri, precum pasta vaselor, degresantul utilizat, tratarea suprafeţelor, arderea etc. pot fi diferenţiate trei categorii ceramice. Categoria ceramicii fine reprezintă cca. 14% din totalul fragmentelor aflate în baza de date. Cel mai bine reprezentată este categoria ceramicii semifine cu cca. 57,5 % din total, restul reprezentând ponderea categoriei ceramicii uzuale. în ce priveşte tehnica de ardere a ceramicii din aşezarea de la Oros s-a constat prezenţa mai mare a ceramicii arse în mediu oxidant. Acest tip de ardere este preponderent mai ales în cazul ceramicii de bucătărie şi în cazul vaselor pentru stocat produse: oale, vase-vatră portativă şi vase de provizii. Arderea în mediu reducător este mai frecvent întâlnită la formele ceramice ce ar fi putut fi utilizate la servirea mesei: ceşti, castroane, amfore. Dintre fragmentele de vase incluse în baza de date, doar 9 vase au fost arse astfel încât să devină negre lucioase pe faţa exterioară şi brune, cărămizii sau cenuşii pe faţa interioară. Procentul arderii bicrome este încă mic ceea ce semnifică faptul că acest proces se află încă la începuturile utilizării sale. 181
