Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)
Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)
AŞEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI DE LA NYÍREGYHÁZAOROS Rezumat Staţiunea arheologică de la Nyíregyháza-Oros, punctul „Úr-Csere” a fost cercetată în a doua jumătate a anului 2004 în contextul cercetărilor arheologice preventive care au vizat siturile aflate pe traseul variantei ocolitoare estice a oraşului Nyíregyháza. Este vorba despre o săpătură efectuată în colaborare de către arheologi de la muzee din Ungaria şi nord-vestul României, în cadrul unui proiect comun al muzeelor din Nyíregyháza şi Satu Mare. în această lucrare se regăsesc doar descoperirile din perioada târzie a epocii bronzului (total 186 de complexe). Cu ocazia săpăturilor au fost însă descoperite şi o serie de complexe din eneolitic, bronzul timpuriu, perioada romană, respectiv epoca migraţiilor. Deoarece situl arheologic a fost tăiat de un drum s-a procedat la delimitarea convenţională a acestuia în situl nr. 26 (aflat la nord de drum), respectiv situl nr. 33 pentru zona aflată la sud. Cadrul natural. Aşezarea din punctul „Úr-Csere” se află la vest de oraşul Nyíregyháza, spre sud-est de localitatea Oros. Geografic, zona se află în Câmpia Nirului, cu un relief predominant compus din dune de nisip a căror configuraţie a fost adesea modificată de acţiunea vântului şi eroziunea naturală. Pe o astfel de dună de loess nisipos se află şi aşezarea de la Oros. înspre vest, aşezarea este mărginită de valea largă a pârâului Kallai, despre care, pentru perioada medievală există informaţii că avea un debit mai mare decât acela actual. Spre est coama de dealuri pe care se întinde aşezarea era mărginită de valea pârâului Balkâny. La marginea nordică a aşezării de epoca târzie a bronzului, cele două pâraie ce mărginesc coama de dune se unesc, astfel încât aşezarea era înconjurată din trei părţi de zone mlăştinoase. Ca urmare, poate poziţia dunei de nisip pe care a fost înfiinţată aşezarea de epocă târzie a bronzului este una privilegiată. Sistemul de fortificare al aşezării. Cercetarea efectuată şi observaţiile realizate pe teren au permis estimarea suprafeţei incintei delimitate de elementele defensive la cca. 9 ha (cca. 400 x 230 m). Pe latura de vest a aşezării a fost urmărit traseul unui şanţ pe o lungime de 120-125 m. în profil şanţul are forma literei ”V”, cu adâncimea de 1,2 - 1,5 m de la steril, respectiv deschiderea la gură între 2,5 - 5,5 m. Cam peste tot în suprafaţa cercetată, pe fundul şanţului apare o lentilă compactă de arsură şi cărbune. Se pare că este vorba despre resturile palisadei, care după incendiere s-a prăbuşit pe fundul acestuia. Indiciile descoperite sugerează că era vorba despre o palisadă simplă din pari şi nuiele împletite. Probabil palisada nu a fost fixată pe culmea unui val, dealtfel dificil de realizat în condiţiile solului nisipos de aici. în şanţ au fost surprinse şi două cazuri de depuneri a unor vase mari întregi, respectiv o amforă şi un vas de provizii (pl. 27/4, 179
