Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Mihaela Sanda Salontai: Restaurarea catedralei romano-catolice de la Alba Iulia dupăincendiul din 1277
Mihaela Sanda SALONTAl 158 arată foarte clar că s-au executat doar lucrări de refacere, fără alte intervenţii sau transformări în arhitectura bisericii. Există însă o serie întreagă de necunoscute şi incertitudini legate de imaginea catedralei la sfârşitul secolului al XIII-lea, cum ar fl arhitectura corului53, poziţia sacristiei, tumul careului, frontul vestic şi organizarea interioară. Se pare că la incendiul din 1277 s-au deteriorat pereţii navei - în special latura sudică, tumul careului şi sacristia. Din contractul cu dulgherii se desprinde concluzia că toate acoperişurile catedralei au fost atinse de incendiu, astfel că biserica trebuie să fi stat vreme de 14 ani acoperită provizoriu. Zidurile au fost distruse la partea superioară, aflată în contact direct cu şarpanta aprinsă, atât în colaterale cât şi în nava centrală, în speţă aticul situat deasupra arcului de intersecţie cu bolţile. Pereţii turnului central - flancat pe patru laturi de acoperişurile transeptului, de cel al navei centrale şi de cel al corului - trebuie să fi fost afectaţi în întregime de incendiu. Refacerea zidurilor a constat probabil în rezidirea părţii superioare şi în înlocuirea blocurilor de piatră ecarisată ale paramentului în zonele unde acesta a fost degradat, incluzând ambrazura ferestrelor şi exceptând faţa interioară a pereţilor turnului central. Această supoziţie ar duce însă la concluzia că actuala cornişă a colateralei sudice şi a vechii sacristii (pe care o regăsim la absida sudică, transeptul sudic şi parţial la colaterala nordică), este opera maistrului pietrar Johannes. Ar fi un anacronism stilistic greu de explicat, atât pentru datarea catedralei cât şi pentru provenienţa pietrarului. Géza Entz concluziona că maistrul Johannes a refăcut transeptul sudic împreună cu tumul careului, zidul sudic al navei centrale şi capitelurile primilor doi stâlpi vestici ai colateralei sudice54. Dar, în vreme ce cornişa navei centrale a fost ulterior refăcută, iar tumul central a dispărut, cornişa transeptului sudic reproduce motivul colateralei sudice, astfel că intervine acelaşi anacronism. Cuprinsul celor două documente prezintă un interes deosebit ca sursă de informare asupra modului de organizare a şantierelor medievale din Europa răsăriteană în secolul al XIII-lea. Simpla analiză a textului nu poate fi însă concludentă în privinţa dimensiunii reale a şantierului demarat în 1287 la catedrala de la Alba Iulia, ci ea trebuie corelată cu o cercetare arheologică a clădirii, printr-o investigare detaliată a tehnicilor şi materialelor de construcţie. ANEXA 1 Nos Capitulum ecclesie beati Micaelis archangeli Transsiluane memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit vniuersis quod magister 53 Datarea corului gotic a fost apreciată astfel: înainte de 1277 (Kovács 1996, p. 21),' între 1270— 1280 (Entz 1958b, p. 35, sau înainte de 1277 la p. 29), între 1320-1356 (Vătăşianu 1959, p. 46, fig. 33), mijlocul secolului al XIV-lea (vezi planul redactat de István Möller în: Forster 1905, fig. 98) şi secolul XV (Roth 1905, p.7-8). 54 Entz 1958a, p. 36.
