Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Mihaela Sanda Salontai: Restaurarea catedralei romano-catolice de la Alba Iulia dupăincendiul din 1277
157 Restaurarea catedralei de la Alba Iulia după incendiul din 1277 vremea respectivă frontul vestic nu depăşea cornişa navei centrale, alcătuind un volum prismatic transversal, dotat cu o amenajare defensivă50. Cea de a doua parte a documentului ar lăsa să se înţeleagă că în 1291 a fost refăcută şarpanta doar peste părţile mai înalte ale catedralei, cuprinzând corul, transeptul, nava centrală şi corpul vestic5'. O asemenea abordare pare neverosimilă dacă se acceptă prezenţa sacristiei în extinderea colateralei sudice, unde, potrivit primei părţi a contractului, s-a refăcut acoperişul. Pe de altă parte, este greu de crezut că incendiul a lăsat nevătămate acoperişurile navelor laterale, poziţionate mai jos şi deci mai vulnerabile în cazul unei agresiuni din exterior. în contractul cu dulgherii se aminteşte de repararea unor bolţi, operaţie care, cu excepţia cintrelor din lemn folosite la construcţia acestora, era o treabă de pietrar. Se spune că episcopul a dat cuiele, scoabele şi „celelalte materiale trebuincioase”, printre care se puteau număra şi ingredientele pentru mortarul necesar retencuirii extradosului bolţilor. Se pune întrebarea, însă, dacă dulgherii saşi, între care nu exista nici un maistru (magister carpentarius), ar fi fost capabili să construiască la nevoie cofrajele şi să refacă pânzele bolţilor bisericii52. Concluzii Cele două contracte reprezintă, înainte de toate, valoroase mărturii documentare despre şantierele de construcţii din Europa răsăriteană la sfârşitul secolului al XIII-lea, oferind câteva indicii asupra nivelului de pregătire a meşterilor autohtoni în domeniul construcţiilor. O primă observaţie ar fi aceea că în secolul XIII arhitectura edificiilor reprezentative din piatră era în bună măsură, dacă nu integral, tributară participării unor maiştri pietrari din apusul sau din centrul Europei. Doar aşa se poate explica prezenţa la Alba Iulia a maistrului Johannes din Saint-Dié, venit din cel mai îndepărtat ţinut al Imperiului Romano-German, la o lucrare relativ modestă ca volum şi complexitate. Pe de altă parte, avem dovada existenţei meşterilor autohtoni specializaţi în construcţii din lemn, proveniţi din rândul coloniştilor saşi, care probabil au adus cu ei meşteşugul din ţinuturile lor de baştină şi l-au practicat apoi din tată-n fiu. In ambele contracte este exprimată dorinţa beneficiarului de a se restitui situaţia din „vechea lucrare” sau „cum fusese mai înainte”, ceea ce 50 Entz 1958b, p. 28-29. Intenţia constructorilor catedralei de ä proiecta o faţadă cu două turnuri pare îndoielnică, dacă se compară grosimea zidurilor aşa-numitului turn de nord-vest cu cele ale turnului de sud-vest. 51 Entz 1958b, p. 28-29. 52 Problema priceperii pietrarilor la lucrări de dulgherie şi a dulgherilor la cele de pietrărie, a fost puţin cercetată. Câteva mărturii documentare din secolul XIV sugerează că acest lucru era posibil, în special la partea de concepţie (cf. Prache 1997, p. 56-59).
