Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Mihaela Sanda Salontai: Restaurarea catedralei romano-catolice de la Alba Iulia dupăincendiul din 1277
Mihaela Sanda SaloNTAI 156 boltă dinspre apus, de la vârful acestei bolţi în jos până la poarta mare, braţul sudic al transeptului, tumul central şi braţul nordic al transeptului. Sunt menţionate trei altare, începând cu cel al Sfintei Fecioare, apoi cel al Sf. loan Botezătorul şi cel al Sf. Petru, ale căror amplasamente în interiorul catedralei nu sunt clare. La o primă privire, două dintre ele şi-ar avea locul în absidele transeptului, respectiv altarul Sf. loan Botezătorul în absida de sud, iar altarul Sf. Petru în absida de nord, în vreme ce altarul Sfintei Fecioare ar ocupa absida sanctuarului, ca altar principal45, caz în care sanctuarul este numit ,,aripa”(!)46 de lângă el. Se ştie însă că, de regulă, patronimul altarului principal corespunde hramului bisericii47, iar la Alba Iulia hramul bisericii este Sf. Mihail. Un altar al Sf. Mihail este atestat abia mai târziu, în 1363 (are beati Mychaelis archangeli), apoi în 1470 se aminteşte de un alt altar construit în spatele altarului Sf. Mihail, iar în anii 1524/25 apare în documente un altar mare al Sf Mihail (principal ?) (Altaris Beati Michaelis Archangeli Maioris)48. în privinţa altarului Sf. loan Botezătorul, acesta trebuie poziţionat pe locul sau în imediata vecinătate a rotondei-baptisteriu a primei catedrale, aflată pe locul extinderii colateralei sudice actuale (în vechea sacristie). In a doua parte a contractului, care este ceva mai clar formulată, este menţionat altarul cel mare (magnum altare), fără specificarea patronimului. Sunt enumerate spaţiile prevăzute să fie acoperite pe rând, de la est către vest, dulgherii urmând să fie retribuiţi în rate, pe măsură ce avansa execuţia. S-a început cu sanctuarul („lucrarea acoperişului, care trebuie să existe deasupra altarului celui mare până la tumul mijlociu”)49, continuând cu tumul central, apoi cu transeptul sudic („bolta ce se află de la acest tum până la capătul din dreapta”), urmat de transeptul nordic („bolta aflătoare între acest tum şi capătul din stânga”), de nava centrală („bolta ultimă, care se întinde de la acest tum spre partea de apus”) şi terminând cu frontul vestic, care cuprindea traveea atriului („lucrarea de deasupra uşii mari dinspre apus, până la culmea sau partea superioară a bolţii finale”). După cum remarca şi Entz Géza, singurul tum menţionat în document este tumul careului, de unde concluzia că la 45 O dispunere similară a altarelor la Kovács 2003, p. 10. 46 Termenul latin ala poate fi înţeles şi cu sensul de navă laterală, denumită în documentele medievale şi porticus (vezi: Binding 2002, p. 317-318). 47 Reinle 1988, p. 4. 48 Entz 1958a, p. 202. 49 Datarea corului gotic este controversată, după unii cercetători corul romanic ar fi fost extins spre est înainte de 1277 (Kovács 1996\ Entz 1958b, p. 35), iar după alţii ar data din prima jumătate a secolului al XIV-lea (Vătăşianu 1959, p. 119) sau chiar din secolul XV (Roth 1905, p. 7-8).
