Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Angel IIstrate: Biserica mănăstirii dominicane din Sighişoara. Observaţii arheologice
Angel ISTRATE 134 Săpătura a coborât în solul viu, un strat de lut galben cu intruziuni roşcate (stratul 1). In acest strat s-au adâncit gropile celor mai vechi morminte, precum M 4, care în mod evident aparţine tipului cu nişă pentru cap. Următoarea depunere provine din etapa săpării gropilor de morminte şi se prezintă ca o argilă galbenă amestecată cu argilă brună (stratul 2). în acest strat se opresc fundaţiile navei şi corului. Stratul 2 este suprapus de o peliculă de arsură cu cenuşă. Acest strat suprapune orizontul mormintelor cu nişă cefalică. Stratul 3 este o umplutură curată, din lut galben amestecat cu pământ negru, ce pare rezultată de asemenea din săparea unor gropi de morminte. Peste aceasta se află un pământ negm purtat cu mult pigment de cărbune şi bulgări de zgură roşiatică, din care au fost recuperate fragmente ceramice databile în secolul XIII (stratul 4). Stratul 5 este un pământ mai deschis amestecat cu pietriş, pigment de arsură şi fragmente ceramice, depus pe suprafaţă foarte probabil la sfârşitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea şi este suprapus de un strat castaniu curat. în aceste straturi a fost săpat şanţul pentru fundarea corului actual. Şanţul pentru fundaţia comlui a fost observat pe profil la -0,44 m, dar este posibil ca el să fi fost săpat de la un nivel aflat încă mai sus. în umplutura şanţului se disting două lentile, un pământ brun relativ curat (7) şi un mortar (6). în limitele acestui sondaj, terenul pare să fi fost la un moment dat răzuit, iar pe suprafaţă s-a depus stratul 9, cu o grosime medie de 0,60 m. Sondajul nr. 4 a fost trasat în partea estică a bisericii, astfel încât să surprindă un fragment din peretele comlui, un contrafort al acestuia şi anexa sacristiei. Atât peretele comlui, cât şi contrafortul acestuia, formând o unitate constmctivă, sunt aşezate pe o mină masivă, a cărei limită superioară coboară în pantă de la -0,06 m la -0,90 m. (planşa 14). Anexa este adosată comlui. Fundaţia anexei a fost construită în arcade, sprijinite pe picioare realizate din zidărie mixtă, în care predomină piatră. Talpa fundaţiei picioarelor s-a oprit în straturi de umplutură, la -1,80 m. Arcul propriu-zis este realizat din cărămidă. Contrafortul de colţ este construit de asemenea din cărămidă. Aproape pe toată suprafaţa sondajului a fost descoperită o mină, a cărei parte superioară este demolată neregulat la cote cuprinse între -0,06 m şi -2,56 m. Ruina prezintă în mod evident o limită spre nord, lângă anexă, unde săpătura a pus în evidenţă o faţă verticală. Dimensiunile săpăturii ne împiedică să facem aprecieri asupra acestei mine; este evident faptul că avem de-a face cu un zid extrem de gros (sau cu o suprapunere de ziduri). Umplutura care se afla deasupra nivelului demolării conţinea rare materiale databile în secolele XVIII-XIX.
