Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - István Botár: Cercetări arheologice la biserica romano-catolică din Misentea
István Botár 118 trei morminte medievale (pl. 2). Relaţia cronologică dintre ele este: 3—>1—>2. Deşi nici unul dintre ele nu a avut inventar, pe baza adâncimii şi a formei gropilor, a orientării şi poziţiei mâinilor se pot deduce unele concluzii. Astfel, în M3 şi Ml înmormântarea s-a făcut fără sicriu, la adâncimi mici. Totuşi, cele două morminte nu aparţin aceluiaşi orizont, deoarece orientarea lor este diferită (pentru detalii vezi descrierea mormintelor). în Ml, îngroparea a avut loc după ridicarea unei clădiri din piatră (foarte probabil biserica), deoarece în umplutură s-au descoperit bucăţi de mortar. M3 este cel mai recent, pentru că deranjează atât Ml, cât şi M2. Forma şi adâncimea gropii sugerează că înmormântarea în M3 s-a făcut cu sicriu, iar pe baza poziţiei mâinilor (aşezate încrucişat pe burtă), foarte probabil după secolul al XIV-lea. Stratigrafia secţiunii este destul de simplă: sub humusul actual se află un strat brun pigmentat cu mortar care acoperă un alt strat cu mai mult mortar şi pietre (probabil contemporan cu zidul cintirimului), sub care se află umplutura mormintelor. Secţiunea 2. Dimensiunea secţiunii este de 200x140 cm, adâncimea fiind de 180 cm. Este situată lângă peretele nordic al navei, la crăpătura vizibilă pe partea exterioară a paramentului. în această secţiune s-au descoperit patru morminte a căror relaţie cronologică este: 6—>5—>4—»7 (pl. 4). Nici unul dintre morminte nu a avut inventar, astfel datarea este doar ipotetică şi se bazează pe adâncimea relativ mică a gropilor, pe poziţia mâinilor, şi pe faptul că înmormântarea s-a făcut fără sicriu. Trei dintre morminte (M4, M5, M6) par a fi medievale, anterioare secolului al XV-lea. înmormântarea în M7 s-a făcut cu puţin înainte de mărirea dimensiunilor navei, probabil în secolele XVII-XVIII, deoarece stratul contemporan prezintă o adâncire deasupra corpului, fapt datorat probabil apropierii cronologice dintre cele două evenimente (înmormântare - zidire). Relaţia mormintelor cu biserica nu a putut fi determinată cu certitudine, din cauza suprafeţei reduse de cercetare şi a straturilor cu contururi nesigure. Cu precauţie presupunem, totuşi, că M5 ar putea fi mai vechi decât fundaţia medievală (chiar dacă umplutura sa conţinea bucăţi mici de mortar), având în vedere faptul că nu a străpuns, se pare, straturile care pot fi legate de zid. Pe lângă morminte, a fost descoperită şi documentată fundaţia extinderii recente a bisericii. Astfel, fundaţia medievală (probabil din secolul al XlII-lea) are un soclu alcătuit din blocuri de piatră relativ mari, legate cu mortar brun cu pietriş, şi o adâncime faţă de suprafaţa actuală de -1 m (echivalent cu -220 cm faţă de cota ±0 a săpăturii). Fundaţia extinderii recente nu are soclu, este alcătuită din pietre mai mici, legate de mortar alb-gălbui, adâncimea tălpii fiind -1,7 m faţă de nivelul de călcare (-311 cm faţă de cota 0). Extinderea bisericii s-a realizat, potrivit datelor istorice, între 1799 şi 1810, fiind legată de activitatea episcopului József Mártonffy, originar din Misentea.
