Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Iosefinaa Postăvaru: Biserica fortificată din Saschiz. Studiu istoric şi architectural
Ioseßna POSTĂVARI/ corului mai este consemnată inscripţia „1649”12 - probabil în locul în care azi se mai disting două majuscule gotice, deasupra ferestrei de est. Urme ale unei scene pictate, cu un personaj drapat tronândţ?) şi unul purtând pe cap un obiect vestimentar triunghiular sunt abia perceptibile pe latura de nord-est a corului (similare ca plasare şi stare de conservare celor de pe faţadele de est ale corului bisericilor evanghelice din Mediaş şi Sighişoara - biserica din Deal). La interior, urme ale tencuielii originare au fost depistate prin sondajele de parament din 2004, în locurile neafectate de decaparea din 1962 (la joncţiunea dintre ziduri, la baza nişei săpate în zidul de sud al navei, în spatele orgii, pe pilaştri şi pe nervuri). Este vorba de o tencuială păstoasă, de bună calitate, acoperită de o zugrăveală lăptoasă, cu contururi gri-albăstrui ce subliniază nervurile şi profilul consolei demantelate din colţul de nord-est al navei (fig. 13, 14). O peliculă subţire de var suprapune aceste straturi, fiind acoperită de altele, sub tencuiala rugoasă din 1962. Parapetul tribunei construite în 1778 pentru orgă, mascat de o emporă de lemn din secolul al XIX- lea, prezervă fragmente dintr-o pictură murală executată în tempera (profilul unui personaj costumat după moda habsburgică şi picioarele unui personaj nud, în peisaj) probabil elemente ale unor scene alegorice (fig. 37, 38). Tumul-clopotniţă este prin masivitate şi înălţime, elementul dominant al aşezării. Dispus atipic - nu pe latura de vest a bisericii, ci pe latura de nord a fostei incinte fortificate — el marchează punctul de maximă vizibilitate asupra drumului, râului şi cetăţii de pe deal şi în acelaşi timp, zona cea mai expusă posibilelor atacuri,13 părând să ofere soluţia cea mai economică pentru îndeplinirea funcţiei liturgice, defensive şi dd reprezentare. Situat în dreptul turnului de deasupra sacristiei este posibil să fi comunicat cu acesta printr-o pasarelă de lemn. Turnul-clopotniţă este o construcţie de plan pătrat, cu ziduri cu o grosime la bază de 3 m, cinci nivele de piatră şi două de cărămidă - acestea din urmă având parapetul devansat, în formă de burduf - cu o coroană de console cu guri de păcură la bază şi străpuns de metereze pătrate. Zidurile, evazate spre bază la exterior, se îngustează, cu o treaptă la fiecare nivel, la interior. Judecând după găurile grinzilor de susţinere, schela de construcţie a fost montată în interior la primele două nivele şi pe exterior la celelalte. Acoperişul impozant, 12 II. Fabini, Atlas der siebenbürgisch-säschsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, voi I, Sibiu—Heidelberg 1998, p. 340. 13 Multe biserici şi incinte fortificate au fost înzestrate în jurul anului 1500 cu turnuri foarte masive, aparent disproporţionate, cu aspect arhaic, de obicei în punctele cele mai periclitate ale ansamblului. Printre exemple: turnul clopotniţă de la lacobeni (sf.sec. XV) şi cel de la Stejărişu (cca 1500), tumul porţii de la Brateiu (cca 1500), tumul porţii din flancul sudic al incintei bisericii din Moşna (cca 1520) etc. Deşi proporţiile, scara în grosimea zidului şi meterezele înalte sunt caracteristice turnurilor romanice (vezi turnurile bisericilor din Bărcut, Viscri sau Rodbav), straturile arheologice nu înregistrează pentru tumul din Saschiz o istorie mai veche decât cea a bisericii actuale. 132
