Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

Adrian Andrei RUSU

să iasă la lumină în 1913,45 fără să ştim exact în ce împrejurări. La 1915 este publicată cea dintâi schiţă a planului ei.46 în timpul primului război mondial au avut loc intervenţii distructive relativ minore. Săpături sistematice au fost iniţiate din toamna anului 1936.

Informaţiile privitoare la capelă au mai fost manevrate în diferite moduri în istoriografia românească,47 dar fără să se ajungă la o schemă completă, limpede şi, mai ales, bine cronologizată. Vom încerca o nouă sistematizare a acestor informaţii. Ea a fost socotită „mică bazilică romanică din secolul al XIII-lea.”48 Avusese un altar dreptunghiular (sec. XIII), suprapus de o altă biserică-capelă (paraclis) cu planimetrie cu evidente analogii suddunărene (sec. XIII—XIV). Materialul de construcţie brut este exclusiv roman refolosit (epigrafe, capace de sarcofag, pietre ecarisate, cărămizi, inclusiv de hypocaust). Au fost semnalate două cruci incizate prezente pe blocuri de piatră care par să provină din ziduri. Este posibil ca ele să fi fost nu doar simple materiale de construcţie, ci cruci de morminte sau, dată fiind asemănarea lor (20 x 20/23 cm49), chiar cruci de consacrare de la biserică. Alte pietre profilate sunt comunicate doar în fotografii de grup, în sfârşit, despre altele s-a scris doar foarte vag că ar fi fost utilizate la o reparaţie a cetăţii şi nu pot fi judecate cu mare acurateţe, aşa precum nici descrierile lor (mereu incomplete).

Deja din primul plan se pot trage nişte concluzii. Cea mai importantă este cea privitoare la două construcţii suprapuse, evident în succesiune cronologică. Este vorba despre o primă clădire cu absidă semicirculară spre est. Autorul descoperirilor arheologice mai menţionează că a fost vorba şi despre o altă absidă „mică,” spre sud. înspre nord nu a fost regăsit nimic asemănător, dar fără o observare stratigrafică, nu s-a putut obţine vreo certitudine în legătură cu o eventuală scoatere a unei alte abside sau colaterale a unei bazilici trinavate. Cu toate acestea, în faza următoare, două perechi de stâlpi aliniaţi pereţilor navei, au fost înzidiţi, lucru ce ar pleda foarte bine pentru un plan bazilical

45 Al. Bărcăcilă, Cetatea medievală a Severinului. început de cercetări arheologice, în Omagiu lui Constantin Kiriţescu, Bucureşti 1937, p. 346.

46 Idem, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 8 (1915), fasc. 31, p. 141; pi. reluat de idem, Cetatea medievală a Severinului, p. 349, fîg. 4. Ultimul articol a fost, la rândul său, publicat aproape neschimbat în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 30 (1937), fasc. 94, p. 149-166.

47 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, I, Bucureşti 1959, p. 134 (cu datarea fazei ortodoxe la sfârşit de secol XIII) 209-210; R. Theodorescu, Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400), Bucureşti 1976, p. 244 (descriere sumară, „gotică”); V. Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti 1976, p. 133 („paraclis” de sec. XIII, dar tot în mijlocul incintei un donjon!; idem, Arta gotică în România, Bucureşti 1979, p. 138 (sec. XIV).

48 R. Theodorescu, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV), Bucureşti 1974, p. 275.

49 Al. Bărcăcilă, Cetatea medievală a Severinului, p. 355—356.

110