Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV
Adrian Andrei RUSU socotită, fără nici o demonstraţie, ca aparţinătoare secolelor XV-XVII.27 încă un lucru important: cercetările arheologice par să socotească că vechimea bisericii parohiale este, de asemenea, notabilă,28 în acest caz, dualitatea de funcţionare cu capela cetăţii ar fi evidentă. Discuţia ar trebui să continue cu situaţia de la Cisnădioara (jud. Sibiu). Avem aici şansa de a constata că, cel puţin în secolul al XV-lea, biserica din deal era socotită o capelă, alături de biserica parohială aflată jos, sub dealul de amplasare al capelei, respectiv în sat. Dar, lucrurile par să fi stat cu totul altfel cu aproape două secole înainte. în anul 1223, se menţionează doar numele localităţii şi biserica (montem sancîo Michaelis cum ecclesia),29 de unde s-a tras, firesc, concluzia că Sf. Mihail ar fi hramul. La acea dată, în sat, încă nu exista, se pare, nici un monument asemănător ori concurent. Construcţia bisericii Sf. Mihail depăşeşte performanţele unei capele ordinare, iar, la rândul ei, centura de fortificaţii o întrece pe aceea a unei simple incinte de cimitir.30 Situaţia juridică a bisericii a încurcat pe suficientă lume şi, adevărul este că, nici până astăzi, apartenenţa şi funcţiile complexului bisericesc înzestrat cu incintă şi turnuri nu sunt limpezite. înaintea donaţiei sale, către mănăstirea cisterciană a Cârţei, ea a fost o moşie care a fost, pe rând, a prepoziturii din Sibiu şi a unui prelat (Gocelinus). O menţinem deci în această „categorie de tranziţie” dintre stăpânirile bisericeşti, indiferent care vor fl fost ele, şi cele laice, la fel de enigmatice. Tot printr-un exemplu considerat a fi timpuriu, vom intra în categoria următoare, adică aceea a monumentelor regale. Banatul ne oferă primul exemplu. Cercetările arheologice de la Ilidia (jud. Caraş-Severin) sunt legate de câteva date istorice excepţionale. Centrul de putere de aici, fusese donat de către regele Bela al Ill-lea, fiicei sale Margareta, la căsătoria sa cu împăratul Isac al II-lea Angelos (1185). Unele interpretări susţin că el fusese recuperat de unguri de la bizantini, cu câţiva ani înainte.31 Pe dealul Obliţei, la circa o sută de metri distanţă între ele, se află amplasate cinci monumente. Unul, cu baze rectangulare (11x11 m), divizat median, care poseda două monede din a doua jumătate a secolului al XlI-lea, a fost interpretat drept un posibil tumlocuinţă.32 Ce-a de a doua are aspectul unui palatium, iar a treia este o 27 Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994. A XXlX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice. Cluj-Napoca, 11—14 mai 1995, Bucureşti 1995, p. 31; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995. A XXX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice. Brăila, 2-5 mai 1996, Bucureşti 1996, p. 43; D. Căpăţână, op. cit., p. 61. 28 Vezi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998. A XXXII l-a sesiune naţională de rapoarte arheologice. Vaslui, 30 iunie-4 iulie 1999, Bucureşti 1999, p. 41. 29 Urkundenbuch, I, p. 26-28. 30 Vezi despre ea, R. I leitei, Arheologia monumentului de arhitectură romanică din Cisnădioara, în Apulum 11 (1973), p. 273-290. 31 Vezi problema la D. Ţeicu, în Arheologia satului medieval din Banat, Reşiţa 1996, p. 80. 32 Primele informaţii aveau următorul conţinut: „o biserică rotondă înconjurată de o necropolă, o locuinţă fortificată, o locuinţă cu pivniţă, o construcţie auxiliară şi o casă de la ţară” (I. Uzum, 106
