Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Kiss Imola: Construcţii ecleziastice cu plan central. Rotonda din Pelişor
78 în timpul lucrărilor de consolidare ale sacristiei, sub pavaj s-au descoperit urmele unei capele circulare5 (fig. 1.). în partea de sud, rotonda era alipită de peretele de sud a navei laterale a bazilicii. Nu s-au găsit urme conform cărora s-ar putea deduce că rotonda a fost un edificiu de sine stătător, construit separat. Peretele era comun. în urma săpăturilor arheologice efectuate s-a stabilit că prima catedrală a fost o bazilică cu trei nave, cu absidă circulară, de a cărei navă laterală (de sud) a fost alipită rotonda6. în lucrarea sa dedicată catedralei din Alba Iulia, Entz Géza este de părere că această construcţie circulară alipită navei de sud a bazilicii nu putea fi decât baptisteriul. în sprijinul acestei presupuneri vin dimensiunile reduse ale rotondei şi faptul că pe baza unui document datat din 1291, altarul Sfântului loan Botezătorul se află în nava de sud, în directa apropiere a rotondei. în cazul în care un baptisteriu a fost demolat sau transformat, relicvele şi tot ce era legat de sfântul protector al edificiului, de Sfântul loan Botezătorul, au fost transferate în nava care era cea mai apropiată de el. Un exemplu elocvent în acest sens este prima catedrală din Alba Iulia, unde altarul din nava de sud, ce iniţial avea un perete comun cu rotonda, purta numele Sfântului loan Botezătorul, indicând astfel destinaţia rotondei7. în afară de singura rotondă de pe teritoriul ţării noastre care este considerată că a îndeplinit rolul de baptisteriu, cea de la Alba Iulia, prin formă care derivă din planul central, istoriografia de artă a consemnat existenţa (până în prezent) a următoarelor rotonde: Capela de la Geoagiu de Jos (fig. 2.), este compusă dintr-o sală circulară şi o absidă semicirculară - servind astăzi drept clopotniţă pentru biserica reformată. Analizând monumentul, istoricul de artă Entz Géza consideră că planul bisericii reproduce baptisteriul din Alba Iulia*. Destinaţia iniţială a monumentului din Geoagiu de Jos, ca dealtfel a tuturor celorlalte rotonde, este foarte controversată în istorgrafia de specialitate. Istoricul de artă Virgil Vătăşianu este de părere că biserica de la Geoagiu de Jos face parte din categoria capelelor cimiteriale atât de răspândite în Germania de sud-est în faza romanicului târziu17 *. Vasile Drăguţ crede că este vorba de o capelă seniorială, care s-a bucurat de o reală preţuire în lumea feudală a Europei de centru-răsărit. Vasile Drăguţ vede aici o legătură îndepărtată cu fundaţiile imperiale din Ravenna (San Vitale) şi domul din Aachen10. Paul Niedermaier, într-un studiu despre concepţia bisericilor romanice din Transilvania, publicat recent în Ars Transilvaniae, ' Entz Géza, A Gyulafehérvári székesegy’ház, Budapest, 1958, p. 70. 6 ibidem, p. 71. 7 ibidem, p. 151 * Entz Géza, Erdély építészete a 11-13 században, Kolozsvár, 1994, p. 60. ” Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 88. 10 Vasile Drăguţ, Arta românească, voi. I., Bucureşti, 1982, p. 92.
