Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Adrian Andrei Rusu: Capela din Cetatea Rîşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic
70 Dacă capele de la Rîşnov şi Braşovia au fost baptisterii, aşa cum ne oprisem în căutarea rosturilor lor, atunci imediat trebuie să încercăm a afla cui anume s-au destinat acelea. Din punct de vedere al cronologiei, chiar dacă nu par să fi fost construite concomitent, existenţa ambelor se întâlneşte totuşi în secolul al XIV-lea. Construcţia lor în cetăţi stabileşte şi autoritatea interesată în funcţionarea lor. Ele au fost, în mod cert, edificii catolice, patronate, într-o formă sau altă, de către stat. Alături de saşii catolici, - cei mai plauzibili mandatari ai apărării cetăţilor şi întreţinerii capelelor - , în vecinătăţi trăiau, în mod cert, români. Informaţia ne ajută să constatăm că cei din Rîşnov, aveau deja, la 1384, o biserică, despre care s-a vorbit mai sus, astfel încât ni se pare a fi cu totul ieşit din comun ca Rîşnovul să posede două biserici ortodoxe care să funcţioneze în acelaşi timp. Bîrsa fiind situată în vecinătatea graniţei, gândul ne mai poate duce la păgâni capturaţi şi botezaţi. Cei mai potriviţi a fi socotiţi în categoria din urmă, par să fie cumanii, iar mai târziu, tătarii. Convertirile de cumani sunt precis asociate de episcopia Milcoviei, fără să ştim, din păcate, unde se aflau şi cum arătau locaşurile în care botezul populaţiei mature era practicat. Datele pe care le posedăm înclină să indice că, dacă convertiri de tătari au existat, atunci ele au fost minore ca număr, ceea ce nu ar fi justificat apariţia unor baptisterii în două cetăţi. Atât lângă Braşov, dar şi la Rîşnov sunt atestaţi încă şi bulgari. La Braşov este notorie raportarea cartierului Şcheilor la prezenţa lor, în timp ce pentru Rîşnov, există o menţiune din anul 1392, cu privire la un cartier cu numele de Dobrice, locuit de aceeaşi bulgari. Comunităţile bulgare au fost sigur colonizate cu scopul de a fi asimilate celor catolice. Ele nu au fost iniţial decât ortodoxe şi dar mai este posibil ca o parte dintre ele să fi avut puternice tradiţii bogomile. Această din urmă caracteristică făcea strict necesară, ca o condiţie de reintegrare în colectivitatea religioasă oficială, catolică, a rebotezării. Cele două capele cu cisterne-baptisterii au rezistat în timp probabil datorită prezenţei permanente a păgânilor în vecinătatea graniţei. Ipoteza formulată aici este, fără îndoială, una destul de îndrăzneaţă, care ar merita reţinută pentru a fi încă urmărită mai stârnitor prin cercetări viitoare. Pe de altă parte, spre deosebire de "bazinul" de la Rîşnov, cel de la Braşovia nu numai că are o imagine de adevărată fântână (adâncime, apă la cercetare), dar aceasta pare să fie sprijinită chiar şi de prezenţa auxiliarele necesare (roată pentru scoaterea apei). In acest caz rolul cultic trebuie, din nou, regîndit. Ar mai putea fi vorba despre rosturile taumaturgice şi curative acordate apei. Ferindu-ne de alegerea definitivă a vreunei soluţii de funcţionare sugerate mai sus, vom mai adăuga doar că va mai fi nevoie încă de o foarte serioasă investigaţie în vederea stabilirii destinelor posibile ale celor două amenajări insolite din interioarele celor două biserici, investigaţie care să
