Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Adrian Andrei Rusu: Capela din Cetatea Rîşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic
64 nepotrivită pentru numărul mic al coloniştilor germani. S-a mai afirmat că absenţa olanelor şi prezumţia şindrilelor, nu sunt caracteristice monumentelor construite de către saşi12 *. Vom replica la acestea prin aceea că istoria materialelor de construcţie nu este nici atât de liniară, nici într-atât de exclusivistă cum ar presupune-o această tranşare. Din toate cercetările arheologice mai vechi care au avut ca obiective monumente ecleziastice săseşti, la niciunul dintre ele, primele etape de construcţie nu au fost asociate cu folosirea olanelor, fapt ce dovedeşte că ele au apărut mai târziu, oricum foarte rar până în secolul al XIV-lea şi apoi, tot mai des, din secolul următor. Apoi, se ştie deja de suficient timp, că dimensiunile unei biserici nu reflectă starea demografică a colectivităţii constructoare, ci doar posibilităţile ei economice. Ca biserică românească, ar fi unică prin vechime şi planimetrie. Prima obiecţie majoră ar fii aceea care contrazice folosirea unui anume tip planimetrie exclusiv pentru un cult sau altul. Abia detaliile stilistice, care în cazul capelei rîşnovene lipsesc, determină încadrarea într-un curent artistic. Or, după datele generale de istoria artei, până acum acceptate, romanicul nu se asociază cu biserica ortodoxă. Mai departe, ceea ce au fost denumite ca fiind "lespezi pentru suport iconostas" pot fi, de fapt, bazele arcului de triumf care despărţea altarul de navă. în mod real, nu există nici un fel de urmă de talpă de iconostas, iar dacă avem în vedere cronologia foarte timpurie avansată, este îndoielnic ca el să fi fost ridicat în vremuri în care, nici în ambianţa bizantină el nu luase încă forme precis închegate. Dată fiind plasarea limitei de vest a cisternei, exact pe traseul presupusului iconostas, şi cum ştim că nivelul superior al ghizdului se găsea la un metru deasupra podelelor'1, funcţionarea unei tâmple este de-a dreptul o imposibilitate. Pentru stabilirea unei cronologii realiste, sunt utile şi câteva fragmente ceramice, dintre care două sunt databile către sfârşitul secolului al XIV-lea. Ele s-au găsit asociate cu un al treilea fragment care trebuie datat mai târziu, în secolul următor. în cercetările mai vechi, materialele arheologice medievale târzii (ceramică şi obiecte de fier de uz casnic şi construcţie) au apărut nu numai între ziduri, dar şi în secţiunile învecinate (ex. S IV şi S V, S VII/1970). Mai este menţionată descoperirea unor vase cu datarea în secolul al XIII-lea. Unul însă este semnalat lângă fundaţie14, fapt ce probează doar anterioritatea sa faţă de momentul operaţiunilor de construcţie. Apariţia unor fragmente de funduri de vase cu cruci înscrise în cercuri (“mărci de olar”), nu mai poate fi astăzi circumscrisă doar unei etape 12 Ibidem, p.55. 11 Ibidem, p.50. 14 Ibidem, p.49.
