Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Adrian Andrei Rusu: Capela din Cetatea Rîşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic
63 tuf nu a deservit exclusiv sau integral niciuna dintre construcţiile indicate. Ea a furnizat piatra care s-a repartizat la ambele, preponderent în zona ancadramentelor, respectiv acolo unde era nevoie de modelări de bolţari. Tuful s-a utilizat doar cu totul accidental în fazele târzii de funcţionare a cetăţii (sec.XVI-XVIII), fiind aproape sigur reluat (spoliat) din construcţii mai vechi. Din subsumarea acestor informaţii rezultă că datarea capelei se leagă strâns de aceea a primei faze a cetăţii. Cronologia timpurie, invocată după primele cercetări, poate fi contrazisă şi prin rediscutarea elementelor arhitectonice scoase la lumină. Mărimea capelei se constituie într-o dovadă destul de fermă împotriva unui monument romanic. Pentru ca să fie vorba despre o biserică atât de veche, trebuia să avem dimensiuni generale mult mai mici şi, ceea ce este mult mai important, absida semicirculară a altarului mult mai scurtă, dezvoltată mai direct din umerii navei8. Dacă ar fi aparţinut cu adevărat epocii romanice, capela de la Rîşnov ar merita a fi socotită ca fiind una dintre cele mai mari din întreaga ambianţă a arhitecturii ecleziastice romanice, la concurenţă cu înălţări bisericeşti care au fost ridicate în centrele arhidiaconale din preajma capitalelor comitatelor. Din planul general publicat (vezi Fig. 2), ca şi din fotografia aeriană obţinută ulterior (Fig. 1), se observă destul de bine că absida are deformări care provin de la faptul că ea a fost realizată doar aproximativ semicircular. Or, aşa precum a demonstrat-o cercetarea arheologică reluată, nu este decât o fundaţie, care fusese pregătită, ca în elevaţie, să devină poligonală (pentagonală). Pavajele cu cărămizi, înregistrate în navă, nu sunt nici ele romanice, ci, în mod sigur, gotice. Funcţionarea capelei de la Rîşnov un timp mai îndelungat decât cel admis, decurge din alte elemente arheologice. După cum am văzut, existenţa ei începe cândva în secolul al XIV-lea. De atunci, biserica a reparată, căci cercetarea a semnalat şi prezenţa unei cărămizi9, iar în faţa închiderii de vest, un pavaj a fost refăcut de două ori"1. în dărâmăturile momumentului, ceramica medievală şi cea “modernă” ( = premodernă ?) se amestecă". Toate acestea nu fac decât să probeze că biserica noastră a trăit mai mult decât s-a crezut iniţial. în favoarea atribuirii bisericii românilor s-a invocat mai multe argumente constructive. Mărimea monumentului a fost socotită ca fiind * Pentru biserici contemporane perioadei presupuse, trebuia să se facă raportul la biserica arheologică de la Moreşti - “Citfalău”, datată, tot pe baza unor analogii arhitectonice, care ar merita şi ele rediscutate, în prima treime a secolului al XIII- lea. Vezi K.Horedt, Moreşti. Bd.2. Bonn, 1984, p.51-54. v Fl.Costea, Cercetările arheologice de la Rişnov-cetate (campaniile din anii 1971- 1980). în Cumidava, XIV, 1989, p.44. 10 Ibidem, p.54. 11 Ibidem, p.44, 48.
