Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Adrian Andrei Rusu: Capela din Cetatea Rîşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic
61 confecţionate din acelaşi tuf care apare şi la ancadramentele uşii de comunicare dintre tumul de est şi fostul drum de strajă al incintei inferioare a cetăţii’. Pintenii care delimitau altarul, aveau o structură care, deşi nu se deosebeşte de restul pereţilor, nu atinge în adâncime decât cota nivelului de călcare contemporan folosirii monumentului. Avem deci de-a face cu o lipsă de fundaţii. Tot acolo, două lespezi paralelipipedice au fost văzute ori doar bănuite ca fiind bazele unor stâlpi. Pe baza unor date pe care le vom detalia mai insistent ceva mai jos, autorul cercetării arheologice primare a considerat capela ca fiind o înălţare aparţinătoare stilului romanic, distrusă de către tătari la 1241, atribuind-o, în acelaşi timp, comunităţii ortodoxe româneşti din Rîşnov3 4. în campania de cercetare arheologică a anului 19985, biserica a fost raportată la secţiunea magistrală S 1 (orientată nord-sud, pe toată suprafaţa incintei de jos a cetăţii), prin aceea că la 29,30 m de la faţa internă a zidului de incintă, măsurat pe axa sud-nord, o perpendiculară cu lungimea de 6,40 m a întâlnit colţul de sud-vest al navei, celălalt colţ, de nord-vest, fiind plasat la 6,10 m de la punctul din care, până la extrema opusă a lui S 1, tot la faţa interioară a zidului de incintă, a fost măsurată dimensiunea de 40,30 m. Transpunerea grafică a datelor unei fotografii aeriene mai vechi (Fig. 1) a identificat amplasarea de referinţă. Biserica a fost atinsă la absida exterioară a altarului, în cuprinsul secţiunii S 9, şi prin extensiunea aceleiaşi secţiuni, spre vest, în interiorul altarului. Această secţiune a urmărit stabilirea raportului stratigrafie şi cronologic dintre zidul de incintă şi cel al fundaţiei altarului (Fig. 3). Prin practicarea ei s-a observat că săpăturile anterioare nu au coborât sub nivelul de călcare al altarului, ceea ce a însemnat conservarea stratigrafiei şi a oferit şansa noilor interpretări care vor fi înserate ceva mai jos. Săpătura mai veche s-a adâncit mai mult doar în dreptul "cisternei". în exteriorul absidei de fundare a altarului, practic nu există nici un fel de deranjare a stratigrafiei, ceea ce ne face să presupunem că arheologii antecedenţi s-au mărginit doar la înregistrarea limitelor exterioare ale zidului de fundare. La doar - 0,35 m de nivelul actual, a fost regăsită absida semicirculară a bisericii. înălţimea conservată, totală, a zidului, era de 1,22 m. Zidăria se compune mai ales din bolovani de râu, legaţi cu un mortar albicios, rezistent. în construcţie s-au folosit însă şi bolovani de carieră, din 3 Informaţii verbale obţinute de la FI. Costea. 4 Fl.Costea, op.cit., loc.cit. Ulterior, autorul a datat-o în secolul al XI-lea (Telegraful Român. Sibiu, nr.9-10, 1979), iar această datare a fost preluată de către H.Fabini (Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorjkirchen. I. Hermannstadt, 1998, p.619). 5 Destâşurată la iniţiativa DMASI, având ca obiectiv documentarea pentru proiectul de restaurare a ansamblului cetăţii Rîşnovului.
