Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Corina Popa: Consideraţii privind arhitectura şi sculptura decorativă ale bisericii evanghelice din Richiş
170 numai intenţia de-a a marca primul rând de travee încadrat de stâlpi monumentali prin decoraţia mai îngrijită şi mai consistentă în această zonă. Chiar dacă proiectul iniţial a fost părăsit, spaţiul interior este fluent şi omogen, nu pare amputat, ceeace pledează pentru o intervenţie unificatoare în secolul al XV-lea. Silueta bisericii este dominată de corul şi nava centrală ce alcătuiesc un corp continuu ca şi de corpul de răsărit care prin prezenţa capelelor laterale propune o rezolvare compoziţională monumentală gotică, singulară în Transilvania. Biserica este o clădire gotică elegantă, îngustă şi înaltă, expresie a "manierismului" goticului de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui următor, care ca şi stilul molatec în sculptură şi pictură, stil în care a fost conceput portalul vestic şi relieful timpanului vestic al bisericii din Richiş, prelungeşte estetica goticului internaţional după 1400. Considerăm în concluzie ca apropierea bisericii din Richiş de bazilica din Sibiu are o relevanţă pentru planul inţial al bisericii şi pentru construirea corului. Tipul de boltire al bazilicii din Richiş, şi mai ales particularitatea descreşterii înălţimii arcadelor şi dimensiunilor traveelor de la est la vest ca şi caracterul şi decorul vegetal al elementelor de suport din navă, apropie biserica din Richiş mai mult de cea din Sebeş. Luând în considerare precizarea lui Radu Heitel privind încheirea lucrărilor de construcţie la corul bisericii din Sebeş la 1383, şi mai ales cea propusă de Entz Géza, 1395, putem considera că decorarea acesteia a mai continuat şi ca membrii ai acestui şantier, împreună cu o echipa locală ar fi putut începe lucrările la Richiş, pe la 1400, lucrări încheiate cândva în deceniile următoare. Toţi autorii au remarcat calitatea reliefului din timpanul de vest care, considerăm noi, depăşeşte nivelul mediu al sculpturii figurative de la Sebeş şi se apropie de calitatea net superioară a sculpturilor de la corul bisericii din Deal de la Sighişoara. Arcul de triumf al acestei biserici prezintă căpiţele realizate în forme tipie parleriene. Datarea acestora în anii 70-80 ai secolului al XIV-lea nu este în mod obligatoriu şi data realizării statuilor de pe contraforturile corului. Aşa cum se întâmplă curent în epocă, la realizarea unei biserici lucrau concomitent mai multe echipe de meşteri constructori şi decoratori. Toate marile şantiere de biserici de oraş din Transilvania, deschise la jumătatea secolului al XIV-lea confirmă parţial această situaţie. Provenienţa directă a meşterilor chemaţi la Richiş este greu de precizat. Analiza, din păcate incompletă, a semnelor de meşteri din această biserică, datorată Madelainei Winckel nu a adus precizările aşteptate. Compararea lor cu cele din bisericile din Sibiu , Sebeş, Sighişoara prezintă apropieri vagi, neconcludente. Autoarea nu menţionează o mică cheie de boltă din navă, semnalată deja de Roth, care pare a fi decorată cu semne de meşteri. Acestea par ceva mai apropiate de cele identificate la Sebeş, dar şi de semne târzii descoperite
