Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Corina Popa: Consideraţii privind arhitectura şi sculptura decorativă ale bisericii evanghelice din Richiş
166 funerare, caracterizează arhitectura central europeană după 1400'°. Constructorii de la Richiş au preluat modelul de bazilică cu transept al bisericii din Sibiu, dar 1- au completat cu nişte spaţii ce pot fi ori, o imitare a soluţiei bisericii Sf. Mihai din Cluj ori, o dezvoltare a absidiolelor romanice ce încheiau navele laterale, aşa cum apare la biserica Cristian, Sibiu. Corpul naval, inclusiv perechea de stâlpi vestici ai "careului" aparţin evident unei alte faze de construcţie şi a fost realizată de o altă echipă de constructori şi pietrari. Nava centrală prezintă travee dreptunghiulare relativ înguste, în timp ce navele laterale se organizează în spaţii aproape pătrate. Navele sunt acoperite cu bolţi în cruce pe ogive, cu 2 cavete şi secţiune în forma de pară şi cu elemente de suport fragile: colonete subţiri cu căpiţele şi console, în interior şi contraforturi înalte, până la nivelul superior al ferestrelor, la cor. Detaliile de execuţie ale colonetelor şi consolelor diferă de cele din cor: între capitel şi ogiva apare un scurt corp cilindric profilat, în locul celui prismatic din cor, iar motivele vegetale sunt mai mari şi tratate în forme pline cu o desfăşurare mai întâmplătoare pe suprafaţa consolelor sau a capitelurilor. Toate aceste elemente ce articulează un spaţiu înalt şi îngust, indică un limbaj gotic matur stăpânit şi mânuit cu pricepere şi siguranţă ce aminteşte din nou morfologia gotică de la Sebeş. Traveele navei centrale sunt în uşoară descreştere de la est spre vest, în timp ce arcadele cresc în înălţime de la vest spre est. Această caracteristică se regăseşte la corul bisericii din Sebeş, ea şi la învecinată biserică din Aţei. Prin acest efect perspectivic nava centrală formată din numai 4 travee, dar înaltă şi îngustă pare mai lungă şi evocă verticalitatea şi eleganţa spaţiilor parleriene. întrucât această soluţie se întâlneşte numai la Sebeş, putem considera ca după 1395 (data limită a încheierii corului din Sebeş, propusă de Entz Géza), membri ai atelierului de constructori şi pietrari activi la Sebeş au fost chemaţi la Richiş. Această calitate a spaţiului interior contrastează cu dimensiunile reduse ale ferestrelor de la capele şi nave şi cu decorul simplu al acestora, decor ce combină trilobi, patrulobi cu arcuri trilobate. Chiar ferestrele corului, singurele care mai păstrează muluri originare, amintesc numai de formele modeste ale capelei Sf. Iacob din Sebeş. Motive flamboiante apar numai la fereastra de vest a navei centrale, evident mai târzie. Decorul arhitectural din această biserică , în special capitelurile sub formă de friză ale stâlpilor la nivelul pornirii arcadelor dintre nave ca şi cele ale colonetelor ce urcă până la nivelul naşterii bolţii, decorul bogat al arcului de triumf, cel al cheilor de boltă şi în sfârşit cel mai modest al consolelor din spaţiile navelor laterale, a fost unanim remarcat şi atribuit generic unor meşteri veniţi de la Sibiu sau de la Sebeş. Considerăm că în cor au lucrat meşteri veniţi de la Sibiu, iar în navă decoratori de la Sebeş. Se remarcă însă, o evidentă diferenţă de factură şi calitate a execuţiei între figurile bust din cheile de boltă, redate schematic, static, stângaci şi eleganţa, 10 10 Jan Bialostocki, L 'ari du XVe siécle des Parier á Dürer, 1993, La Pochothéque p. 233- 239; Entz Géza, Die Pfarrkirchen von Klausenburg und Mühlbach in der zweiten Hälfte des 14. Jahrhunderts , Acta Históriáé Artium, 1984, Tom 30, p. 80-81.
