Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Afirmarea - pagini literare sătmărene

nouă, 1993,pag. 160-161; Ulici, Laurenţiu- Literatura română contemporană, I, Promoţia ’70, Ed. Eminescu, 1995, pag. 421-423; Glodeanu, Gh. -Dimensiuni ale romanului contemporan, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1998, pag. 207-209.

în periodice: Tion, Al. - Ion Boloş, întoarcerea fiilor, în Astra, nr. 8, oct., 1982; Pintescu, Al. - Proza realităţii imediate, în Tribuna, nr. 9, aug. 1984; Bot, Ioana-Călători ca apele, în Tribuna, nr. 37, sept., 11, 1986; Glodeanu, Gh. - Călători ca apele, în Familia, nr. 12, 1986; Bogdan, Constantin - Călători ca apele, în Muncitorul sanitar, nr. 10, martie 1987; Suciu, S. Gheorghe-Călători ca apele, în Steaua, nr. 3, 1987; Munteanu, Cornel - Topos sătmărean, în Luceafărul, 21 mai 1988; Ulici, Laurenţiu - Temeiuri pentru drum, în România literară, nr. 31, 1988; Scarlat, Grigore - Iubeşte-ţi clipa, în Gazeta de Nord-Vest, anul II, 14 nov. 1991; Bogdan, Constantin- Interzis sub dictatură, în Viaţa Medicală, nr. 12,12 iunie 1992; Victor Cubleşan- Ion Boloş, Despre societatea vitelor eroine, în Steaua, nr. 11-12, 1997.

Opinii despre operă:

“O alianţă între observaţia de tradiţie ardelenească şi sondarea stărilortulburi sau imponderabile încearcă Ion Boloş, medic de profesie, în naraţiuni inspirate din mediul ţărănesc nord-transilvănean, scrisepe potriva liniilorproprii oamenilor locului, frust adică şi departe de orice înflăcărare stilistică, şi, gîndite din perspectiva unei tipologii derivate dintr-o matcă mitologică. Ce se urmăreşte nu e, totuşi, ca în proza realistă, o imagine bidimensionalăaunorbiografh individuale ori a biografiei colective, cît fotografia mişcatăadestinuluivăzutşiînţelescaopţiune mărginită de hazard.”

Laurenţiu Ulici

“Eroii lui Ion Boloş au, de regulă, firi complicate, interiorizate, predispuse la reflecţii nostalgice, sínt nişte inadaptabili cel mai adesea, construindu-şi din biografie o carapace. Prezentul e un pretext de a developa trecutul, o trapă a memoriei. în

jurul lor se încheagă o parabolă a scrisului omniscient, a martorului care recuperează adevărul istoriei prin amintire... Tonul e sibilinic sau încifrat, atmosfera misterioasă, cînd reface cazuri obscure. Sondajul psihologic are o solemnitate excesivă, stările sínt amplificate şi aproximate prin comparaţii hiperbolice. Analiza e preţioasă pînă la cazuistică...”

Radu G. Ţeposu

“Scriitorul îşi propune să utilizeze o gamă largă de formule narative, a căror pennanentă alternanţă aspiră să se transforme într-o probă de virtuozitate... Ion Boloş nu ne oferă cronica unui destin plasat în lumea patriarhală, cuprinsă de bovarisme a provinciei, ci preferă să contrarieze orizontul de aşteptare al cititorilor săi, realizînd o versiune parodică a vechiului tip de roman...”

Gh. Glodeanu

BORGHIDA István________

Istoric şi critic de artă.

S-a născut la Satu Mare, 8 martie 1918. Studii liceale făcute la fără frecvenţă; la Universitatea din Cluj se specializează în istoria artei, estetică şi psihologie; la Universitatea din Bucureşti obţine doctoratul în istoria artei. Din 1948 a redactat rubrica culturală a revistei Igazság; din 1949 este profesor de istoria artei la Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu". A organizat expoziţii itinerante şi a publicat numeroase studii în care s-a ocupat de mai multe personalităţi de marcă ale artei universale (Daumier, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Käthe Kollwitz, Mestrovic, Monet, Chagall), precum şi de reprezentanţii artelor plastice, români şi maghiari din România. A prezentat în Korunk arta Şcolii de pictură din Baia Mare, fotopoetica lui Weisz István, sculpturile lui Kós András, fotografiile lui Jakobovits Miklós; în revista Utunk, al cărui cronicar de artă este, a publicat articole despre tinerii artişti plastici (în curs de apariţie volumele despre

47