Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Afirmarea - pagini literare sătmărene
psihologia unor personaje (Onisim, Otcu, Iustina, domnişoara Coldea) care-i poartă pecetea ca un însemn al destinului. Cîmpia, unde parcă şi-a prevăzut dispariţia: “Mergeam aşa alături şi mă gîndeam că dacă-aş fi lîngă baltă şi m-aş uita după mine aş vedea cum mă-nghite cîmpia. Şi n-aş putea pricepe cum poate să-nghită cîmpia doi oameni...”. * Referinţe critice: Negoiţescu, I. - Engrame, Ed. Albatros, 1975, pag. 275; Ulici, Laurenţiu - Prima verba, trei, Ed. de Vest, 1991, pag. 23-24; Gogea, Vasile - Proza lirică, în Tribuna, nr. 31 (1128), anul XXII, 3 aug. 1978; Pintescu, Al. - Profil: I. Bledea, în Geneze, aug. 1980; Ulmeanu, Radu - Neaşteptatele promisiuni ale prozei, în Şcoala sătmăreană, 1979, pag. 296. Despre I. Bledea - poet se poate consulta revista Poteci, culegere de versuri, Satu Mare, 1969, îngrijită de prof. Teodor Curpaş, pag. 5-24. Despre dispariţia prozatorului a se vedea: Prietenii îi adresează un ultim mesaj lui Ion Bledea, în Gazeta de Nord- Vest, nr. 2308/27 mai 1998; Scriitorul Ion Bledea a intrat în eternitate, în Informaţia zilei, 27 mai 1998; In memóriám - Ion Bledea, în Poesis, nr. 7/8 (103- 104), anul IX, iulie-aug., 1998; Sâmpetrean, Viorel - Moartea vînătoruluide cai, în Azi Literar, nr. 54 (287), 8 iunie 1998. Opinii despre operă: “Am mai semnalat chiar în acest “jurnal” pe foarte tînărul scriitor Ion Bledea. li citesc în nr. 7 din Luceafarulo baladă în proză, Al treilea, mică bucată antologică, impresionantă prin ştiinţa scriiturii la un autor imberb. Cîţi dintre scriitorii noştri reputaţi ar putea invidia la acest licean nu numai sensibilitatea, dar şi măsura! Aş fi încîntat să aflu că elevul Ion Bledea e un cititor pasionat şi metodic. Şi că are foarte dezvoltat sentimentul răspunderii faţă de neobişnuitul său talent! La vîrsta lui, acest sentiment nu poţi să-l ai decît sub forma ambiţiei dezinteresate.” 1. Negoiţescu (Engrame) * “Ion Bledea aduce dintr-un sat de colonişti maramureşeni aşezaţi în plină cîmpie (pe lîngă oraşul Satu Mare) un folclor într-o formă mult sublimată, cu masive infuzii de fabulos. Povestirile lui sínt de multe ori călătorii lungi prin pustiuri îngheţate în care nu lupii sínt apariţiile cele mai terifiante, ei însoţind, dimpotrivă, asemenea unor cîini înfometaţi, o sanie cu cîteva existenţe omeneşti în derivă (Circul). Războiul este un prilej de a explora feţele interioare umane, amintind uneori, îndeaproape, bestia (A treia faţă). Şi, în fine, bestia însăşi (gulrogul), originală personificare a spaimei năucitoare, neidentificabilă cu vreun animal al faunei terestre, e privită la un moment dat din faţă de către vînător, apoi i se întoarce spatele fiindcă depăşeşte orice închipuire a groazei şi, deci, nu e posibilă, cu toate că o simţi mereu în spatele tău, gata să te strivească (O întîlnire)...” R. Ulmeanu (în Şcoala sătmăreană) BOITOR, George Poet. S-a născut la 1 noiembrie 1934 (părinţii l-au botezat Ioan-Gheorghe) într-o familie de ţărani din localitatea Supurul de Jos, judeţul Satu Mare. Studii: primele clase în satul natal, apoi, cele gimnaziale, la Zalău, unde urmează Şcoala medie tehnică de administraţie 42
