Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Afirmarea - pagini literare sătmărene
vagy, idegen fold? (Al cui eşti, pămînt străin?/ín Fáklya 3 feb. 1980; Lászlóffy Aladár: És igy lett a miénk Ausztrália (Aşa a devenit şi a noastră Australia) în Utunk24/1980. BANU, George Maria______ Prozator, ziarist. S-a născut în localitatea Apa, jud. Satu Mare, la 18 aprilie 1943. Studii: la Sighetu Martnadéi (Şcoala profesională agricolă forestieră, 1960), Baia Mare (Liceul “Gh. Şuteai” -1961; Institutul Pedagogic - secţia matematică/fizică, studii neterminate). A absolvit (în 1980) cursul Fac. de ziaristică (fără frecvenţă). A lucrat ca mecanic subteran, prof. suplinitor, ziarist (1967-1975), muzeograf (1980-1992). Activitatea literară: G. Maria Banu a frecventat cenaclul literar sătmărean “Afirmarea” dar, stabilit la Baia Mare a rămas ataşat de mişcarea boemei literare din acest oraş. Debutează cu proză în Luceafărul (nr. 32, aug. 1968 - Cerc frînt) şi publică schiţe, nuvele, povestiri în revistele: Tribuna (Calul Amrimar, nr. 12/19 martie 1970; Moma, nr. 10/8 martie 1973), Astra, Ateneu, în ziarele locale Maramureş şi Pentru socialism, în culegerea băimăreană Măiastră (Baia Mare, 1982). Volume publicate: Muntele alb. Schiţe şi nuvele, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973; Galeria SfîntuluiAnton, Ed. Helvetica Press, Baia Mare, 1993. * Neîndoielnic, o linie a prozei "obiective" ardeleneşti se poate recunoaşte în povestirile de debut ale lui G. Maria Banu: bătrînul dinSînge de cristal care-şi doreşte să mai are o dată, dar cade dramatic peste plug, ca într-o sărutare a pămîntului rebreniană; caracterele dîrze şi fără odihnă ale unor personaje - Florea Simion (Mărul mereu tînăr), Mitru Fărcăşanului şi Petrea Mitrului Oancei (Moşteniri obscure)Alexă (Moină); nu în ultimul rînd "semnele" arhaismului comunităţii rurale nordice: pe nucleele lor autorul îşi construieşte adesea povestirea Acest "aer septentrion ic", de care vorbea cu îndreptăţire L. Ulici, "măreşte şi mai tare" nivelul sugestiei fără a reuşi dezvoltarea unortipologii, fără a fundamenta un cadru situaţional şi a-i întreţine dramatismul. "Poeticitatea" funciară a lui G.M.B. reiese la tot pasul, ba mai mult în schiţa Timpul putem recunoaşte o replicăblagiană - este aici întreg toposul poetului din Lancrăm: Muntele, ochii miraţi, neliştea, tîrziul, neodihna, nemoartea, lacul. Schiţa lui G.M.B. este un adevărat "poem" care relevă forţa şi miracolul ochilor femeii iubite (aici Marta-Maria). Postum, lui G.M.B. i se publică un roman - Galeria Sfîntului Ioachim. Din păcate, speranţa că lui G.M.B. i-ar prii "proza de suflu larg" nu s-a împlinit literar. Romanul încearcă să surprindă mediul dur, mineresc, băimărean, dar autorul se lasă furat de accente biografice colaterale - cînd revendicative, frustrante ("... Şi, de altfel, viaţa pe care începusem să o duc, jalnică, se dovedi a fi foarte pidosnică cutră, apucînd un curs nedorit mie, cu totul aiurit, de care acum îmi era imposibil să-mi dau seama încotro va merge sau dacă va sta pe loc..."; cap. 1, Drumul spre mine), cînd sentimental-dulcege ca în cap. IV, Lacul, alături de iubita sa, Lucia B., căreia îi recită versuri de-a lungul escapadei lor amoroase, şi-i vorbeşte despre filozofie. Mediul mineresc este redus la o singură întîmplarecheie: blocarea în subteran a autorului -37
