Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Şcoala sătmăreană

O mai clară viziune are poetul asupra “vegetalului sau geologicului”, ceea ce P. Poantă numeşte “delirul natural”. Intradevăr. în redarea acestor imagini ale elanului vital, bogzian, stă interesul poeziei lui V. Tarţa: o pădure e “albă de gemete”; codrii seceră “cerul”; “fîntînile zboară spre cer”; “piloni sprijină podul zărilor”; “spicele ca o patrie a bucuriei”; “bolovanii - ca nişte porumbei îndrăgostiţi”. O tendinţă de mineralizare se manifestă asupra obiectelor din acest univers: “un întreg de roci mi se pare inima”; o pasăre “mineralizează auzul” (Cuc): “codrii/ secerînd/ cerul/ pietrifică/ somnul” (Luna). întregul ciclu ar putea avea acest motto: “propovăduiesc cu metalele adîncului”.

O astfel de poezie nu propune viziuni, nu tulbură prin finalitate şi problematică. Ci prin asociaţiile vizuaîe: luna - “serai răpit de stînci”; frunza - "gleznă care se frînge”; sînul - “colină provocatoare”; soarele - “monedă fluidă” Şi s-ar putea continua, Vasile Tarţa condensează tot ce vede într-o metaforă. De aceea, poezia lui are răceala mineralelor cîntate. Dar prezenţa unui fluid al “sentimentelor” circulă pe sub rocile colţuroase ale versurilor: “Mulţi intră în inima mea”. Contrazicerile poetului se topesc “în chip de hulub” şi iată că se înduioşează de “tremurul pădurii care cade”. El poate căuta şi “carnea ghitarelor” şi carnea “neagră” a femeii. El însuşi se aude vorbind de “carnea mea visătoare de zăpadă”. Duritatea în cioplirea “imaginilor” (portretul cu versuri muşcătoare, aproape pamfletice din poezia “Tu eşti cea mai ucigătoare viperă”) lasă semnul “modernităţii”. Dar aici ne-am putea întreba dacă o astfel de poezie ar putea cîştiga printr-o “culturalizare”. Hotărît, nu! Ce cîştigă ţărmul printr-un dig din fier şi beton? Stabililitate, siguranţă, dar albia nu va mai revărsa asupra lui aluviuni roditoare.

Evoluţia lingvistică şi de concepţie a poeziei lui V. Tarţa nu trădează nici o diferenţiere între un volum sau altul. Temele, titlurile, trec, fără discemămînt, de sub o copertă la alta. Importanţa demersului liric este fixată pe atmosferă, pe haloul de intensitate energetică pe care poetul îl are

_______T________

în momentul declanşării blitz-urilor sale. Viteza succesiunii dioramelor scapă, uneori, de sub control suprapunîndu-se şi anulîndu-se una pe alta. Imaginea este de jurnal frust în care efigiile juxtapuse încorporează datul biografic la nivelul uimirii genuine. Fără să aibă elementele unui haiku poezia lui V. Tarţa se constituie prin metoda secvenţionalităţii, a definiţiilor: soarele -“căruţă/ de paie/în mijlocul/ mării”; bătrineţea - “bastonul/ înmugureşte/ vestind/ sănătate”; anotimp - “natura/ mirată/ vociferînd/ seva”; copacul - “frunzele/ duc/ povara/ anotimpului” etc. etc. Ciclul cel mai individualizat pare a fi Viperele (din Cartea cu vipere), un satiricon al femeii - viperă, realizat cu mijloace şi cu o structură folclorizantă, cu efecte scoase din amestecul de termeni regionali (codorâşcă, vâşcă, cutre etc) şi tonul hîtru, licenţios chiar: “viperele-s drăgăstoase/ până-ţi sorb rouă din oase/ pe urmă ca nişte cutre/ întorc spatele mai iute/ iar când sexul nostru moare/ ele umblă pe picioare...” (Dragostea dărâmată).

Referinţe critice:

în volume:

Poantă, Petru - Scriitori contemporani,

radiografii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994,pag. 98-100;

în periodice:

Zotta, Alexandru - Iniţiativă lăudabilă, în Tribuna, nr. 31 (1128), 3 aug. 1978; Vulturescu, George - Vasile Tarţa - “Imagini”..., în Geneze, dec. 1980, Satu Mare; Scarlat, Grigore - Vasile Tarţa - Privelişti interioare. în Familia, seria aV- a, martie 1984, nr. 3 (223), anul 20 (120); Pintescu, Alexandru, Vasile Tarţa: Privelişti interioare, în Tribuna, suplimentul Pagini literare, anul II, ian.-febr., nr. 2, 1985; Ulmeanu, Radu - Doi poeţi în Tribuna, nr. 50 (11 dec. 1986); Scarlat, Grigore - Vasile Tarţa, desene pe umbră, în Familia, nr. 9 (289) anul 25 (125), sept. 1989; Vădan, loan; Sălăjan, Dorin -Cărţi noi, în Flacăra, nr. 7-19 febr. 1988; Taşcu, Valentin - V- Tarţa, Privelişti interioare, în Steaua, 1983 Popa, M. Constantin - Solemnitatea semplităţii, în Luceafărul,

236