Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Şcoala sătmăreană

TALPOŞ, Irina_____________

Poetă.

S-a născut la 8 aprilie 1944 în localitatea Negreşti-Oaş,jud. Satu Mare.

în timpul anilor de liceu din localitate scrie primele versuri şi le publică în ziarele din Maramureş.

Debut în revista Luceafărul, cu poezia Mărul roşu, 1963.

Cărţi publicate:

Versuri, Ed. pentru Literatură, col. “Luceafărul”, 1967; La veghea zăpezii, poeme, coperta de V. Tănase, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1980,72 pag.

_______T________

Volumul de debut al Irinei Talpoş s-a bucurat de o atmosferă entuziastă care consfinţea noua colecţie a Editurii pentru Literatură. Apăruseră cărţile lui Vasile Spoială - Ploaia de atunci, Rodica Iulian - Intersecţii, Ioana Diaconescu - Furăm trandafiri, Gh. Pituţ - Poarta cetăţii, Gh. Buzoianu - O seară pentru mai tîrziu, etc. etc. Poéta aducea o euforie a luminii, o recrudescenţă a elementelor naturii surprinse în nuditatea lor ca în tablouri grigoresciene: “Eu mă duceam cu rîurile/ în valea cu macii sălbatici...” (Sunete prelungite); sau: “Mi-ai zis brîu de miazănoapte/ Cînd purtam merele coapte.../ Pe o cale, vînt de stele,/ M-ai croit din lungi nuiele...” (Poarta sărutului). Universul rural, pe care-1 relevă fiecare poem, nu are exuberanţa şi vitalitatea coşbuciană ci doar scurte înfiorări de moment bine stăpînite şi camuflate sub tuşe estetizante: “Fugeam la scăldat, ne purta un rîu/ bărcile legate de brîu,/ pluteam pe mări nevăzute de vise/ cu trupurile în mări de narcise...” (Reîntoarcere).

Vor întregi decorul jocurile în cring, “liberă ca ciutele” (Zîmbesc zorilor), pădurea (Cîntecul pădurii, Poem brazilor), muntele - ca un tărim al forţelor genuine: “Spulberă-ţi, munte, iluzia, dă-mi/Apătare din ascunsele crămi,/ Să-mi îmbăt primul cosit,/ Paşii noului venit” (Cărarea pietrei).

Fără mari excepţii, temele şi motivele trec şi în voi. La veghea zăpezii, întărind tuşele unor tablouri nostalgic-romanţioase din Oaş (“... Nu ucide noaptea sfîntă,/ Poarta care nu cuvîntă/ Timpul ce în zbor grăbit/ în cerdac a-ncremenit...” Oaş) sau agrest-expresioniste: “Crîncen şi greu pămînt de-nceput/ La marginea tăcerii prea grele/ Am plîns, am zăcut,/ Apoi iubirea venind aşa, într-o doară/ în lutul meu cu iarbă amară/ M-a zămislit cu florile toate/ Ulcior de apă vie, pînă la moarte.” (Ulcior).

Referinţe:

Sergiu, S. - Irina Talpoş: “Versuri”, în Viaţa Românească, nr.6, anul XXI, iunie 1968; Antonescu, Nae - Irina Talpoş: "Versuri", în Pentru socialism, Baia Mare, XVII, 28 oct. 1967.

Opinii critice:

"Poéta cultivă o lirică a naturii dezlănţuite, vede priveliştile cu fineţe şi aude suflarea vînturilor, se uită mirată după plecarea cocorilor în unghi, cîntă liniştea susurului plopilor. Brazilor le dedică un poem plin cu zăpezi, nopţi întunecoase şi cucuvele, vînturi puternice şi haite flămînde. Este o poezie a muntelui cu flori reci, înspăimîntători, în care sufletul pădurii vibrează, rădăcinile cresc în tainice adîncuri, tocmai pentru a simboliza trăinicia şi permanenţa omului în acest peisaj. Elementele naturale populează viziunea poetei: prezenţa ierbii şi a pămîntului, a potecilor şi a apelor, ivirea maiestuoasă a curcubeului completează panorama rurală.

234