Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Solstiţiu
_____s______ amicilor şi superiorilor săi;... Şi voi critici riguroşi, nu scrutaţi în mormintele prezinte ce a fost Sfura , ci cumpăniţi că ce ar fi putut să devină, căci numai astfel veţi putea preţui perderea naţională... E simplu acest mormînt. O mică cruce de lemn înseamnă locul unde repauză unicul poet al românilor din Satu Mare, mort înainte de a deveni un adevărat poet...” (Iosif Vulcan, Memoria lui Dumitru Sfura, Familia, anul V, nr. 43, 1869) Referinţe: Ştefanelli, T.V. - Amintiri despre Eminescu, 1914, Bucureşti; prof. Bolea, Vasile - Şcoala Normală Unită, 1934, Oradea; ibidem, articolul Lepturiştii, în Vestitorul, anul XV, nr. 13, pag. 93; Neş, Teodor - Oameni din Bihor, 1848-1918, Oradea, Tip. Diecezană, 1937, pag.43; Tămăian, Petru - Istoria seminarului..., pag. 54; Vulcan, Iosif - Publicistică, voi. 2, ediţie îngrijită de Lucian Drâmba, Ed. Minerva, col. Restitutio, Bucureşti, 1989; Vartolomeu, Vasile - Mărturii culturale bihorene, Ed. ziarului “TribunaArdealului”; editor: prof. dr. Emil Haţieganu, pag. 110-114; Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Ed. Academiei, 1979, pag.780; Vulturescu, G. - Sătmărenii şi Eminescu, în Poesis, nr. 1,2000. Solstitiu Săptămînal de cultură. Primul număr apare la 10 ianuarie 1990. Redactor şef Dumitru Păcuraru. Despre un “program” al săptămînalului Solstiţiu se poate vorbi în preambulul “Cronicii mărunte” semnat de Nae Antonescu. Gata să “cucerească” libertatea de opinie, nu numai s-o “afirme”, revista se deschide “tuturor oamenilor de bine, indiferent de naţionalitate şi confesiune SOLSTIŢIU religioasă”: “Noi, cei de la această revistă, credem într-o mare literatură română, cu tradiţiile ei şi cu deschiderile spre universalitate; sîntem conştienţi că aceasta se va produce numai într-un climat de libertate şi pluralism, la baza cărora să stea adevărul şi talentul. Sîntem tineri şi mai în vîrstă şi între noi se cimentează un echilibru statornic, cu încredere în existenţa valorilor estetice, a atitudinii ferme, necircumstanţiale, şi a refuzului imposturii şi veleitarismului, ca şi a oportuniştilor de tot soiul. Rubrica va echivala cu faţa actualităţii literare şi artistice, vom fi prezenţi în contemporaneitate, ne vom strădui să oglindim fidel mişcarea ideilor şi a scrisului beletristic, vom recenza prompt apariţiile editoriale curente, care nu vor beneficia de privilegiul cronicii literare, şi vom refuza orice dogmatism steril, programul nostru fiind o vastă deschidere spre valorile universale, atît ale tradiţiei consolidate, cît şi cele ale modernităţii. Revista Solstiţiu va fi mărturia vremurilor noastre, a entuziasmului care ne întreţine arderea.” Stilul “programului” are un aer cărturăresc-patetic dorind parcă areînnoda, cît mai grabnic, legătura cu fervoarea interbelică a publicaţiilor. Nu vor lipsi notele acide faţă de oportuniştii de ieri sau faţă de cei care înmulţesc prea multele adeziuni “faţă de noua realitate politico-socială” faeîndu-şi cu uşurinţă “mea culpa”. De altfel, NaeAntonescu va semna, începînd cu nr.3 (25 ian. 1990), 0 rubrică intitulată Reviziuni necesare în care seva război cu “oportuniştii” M. Beniuc, M.Sadoveanu,G.Călinescu (“şi-a falsificat comentariile cu privire la opera lui M. Eminescu”), Camil Petrescu (“ne-a dat un Bălcescu aşa cum nu a fost”). Se cultivă textele unor autori interzişi în România: Şt. Baciu (nr.4, mai, 1990; nr. 19, mai 1990), N. Crainic (nr.4, 1990), I. Negoiţescu (nr.5, febr., 1990), cronici 1 iterare cu referire la cărţile luiNae Ionescu (nr. 10, martie, 1990),Emil Cioran (nr.22, iunie, 1990), Mircea Eliade (nr.32-33, sept.), Mircea Vulcănescu (nr.80, iulie, 1992). Frecvent, sepublică materiale despre 220
