Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
întretaie, sunt percepute în simultaneitate, meditaţia poetului este frustă şi divagaţia livrescă se asociază profitabil. în schimb, cînd poetul sesizează ruptura dintre cele două timpuri, predomină lamentaţia şi poemele devin voci ale unor personaje din trecut (“bătrînul dinspre mamăAugustin”, “Toader minunea de bărbat”, mama şi tatăl, “Prietenii din Nord”) într-o horă ameţitoare a fracturării memoriei. Orice plonjare în timpul revolut al satului creează o magie specifică poeziei lui D. Sălăjan. Cine îmbracă lucrurile şi locurile în culori de paradis, ce forţă dă chip viu umbrelor? Evident ochiul de copil al poetului: pe retina lui pare să se fi depus tot polenul de aur al lumii şi, pentru o clipă, realitatea lui iese biruitoare asupra realităţii poetului matur: “Cauţi lumii tale un dumnezeu de rost/ Şi-n inima ta un copil mai plînge”. Cuvintele biblice ale lui lisus par ştiute de D. Sălăjan: “De nu veţi fi asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu”. Vraja purităţii paradisiace a copilăriei se ţese şi prin resuscitarea unor elemente conotative ale spiritualităţii satului (casa, via părintească, cămaşa copilăriei, pădurea) şi prin situarea unor animale psihopompe în centrul unor întîmplări iniţiatice: şarpele de sub talpa casei, mînzul, cîrtiţa, vaca, dihorul etc. Fără să ajungă la spaimă şi cutremur, această poezie simte, ca un seismograf sensibil, nu numai vîrtejul liniştii interioare a individului ci şi inflamarea neliniştii sociale. Interesant este de urmărit, şi în acest volum, intensitatea accentelor mesianice, psihologia charismatică a tînărului plecat din sat “să dea şi despre dînşii socoteală”. Inocularea acestui crez este povara de dintotdeauna, prin vreme, a ardelenismului. Hotărit, nici poetul D. Sălăjan nu poate ieşi din canonul ritualic al oricărui fiu plecat dintr-o comunitate organizată după cutume şi legi arhaice - călătoria iniţiatică: “Ai fost dus să cauţi lumea în lumea încă bună... De-acum ai învăţat să aperi sate holde împărăţii/ Trecători rîuri munţi oraşe sau poate şi stăpîn/ Vei fi menit să fii peste păduri ape corăbii ostaşi...” (VIII. Cere_____s_____ monia de trecere). Delicateţea şi viabilitatea acestei poezii stă tocmai în inconsistenţa charismatică, în oscilaţia omenească a poetului, între viaţa proprie (“Ba chiar am şi unele obligaţii familiare bunilor mei") şi datoria de-a trimite “o ilustrată-n şapte sărbători”. Chiar şi întoarcerea, punctul maxim al acestei călătorii iniţiatice, este redată/ trăită pe două dimensiuni: una a decorativului folclorizant, a (întoarcerii biblice) sărbătorii (“Mă-ntorc arareori l-ai mei în sat/ Şi-aşa chefuri straşnice sencing...”) şi depănarea impresiilor - nu diferită de felul în care se făcea politică la fierăria lui locan: “Aşa discuţii politice se leagă ...Discutarăm treburi politice destul de complicate...” (Meditaţie asupra vieţimi) şi una, cutremurătoare, a identificării, a dezlegării de povara iniţierii, prin strigătul din toţi rărunchii: “Eu sínt El!”, adică eu, cel plecat. întreaga poezie a lui D. Sălăjan se întemeiază pe acest strigăt, pe această criză a alienării fiinţei - de la orgolioasa charismă a “alesului” pentru lucrarea obştii la lucrarea asupra sinelui: “Voinţa disperată de-a fi/ Şi-a fi tu însuţi ca un cocor zburînd/ Pe dinlăuntru. Este devastatoarea/ Lucrare asupra sinelui...” (O astfel de stare). •k Referinţe critice: în volume: Radu G. Ţeposu, cap. “Sentimentalii rafinaţi”, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Ed. Eminescu, Bucureşti, 1993, pag. 103-104; Felea, Victor- D. Sălăjan, Naşterea cea mare, în Aspecte ale poeziei de azi, voi. III, Ed. Dacia, 1984, pag. 183-187; Bârgău, Valeriu- Dorin Sălăjan, în Generaţia ’80, precursori & urmaşi, Ed. Călăuza, Deva, 1999, pag. 115-116. în periodice: Antonescu, Nae - Dorin Sălăjan, în Geneze, supliment al ziarului “Cronica sătmăreană”, august, 1980; Laurcnţiu, Ulici - Elegie şi crispare, în România literară, rubrica "Prima verba”, nr. 31, XIII, 31 iulie 1980; Vădan, loan - Un debut strălucit - Dorin Sălăjan, Naşterea cea mare, în Cîntarea României, editată de Comitetul pentru cultură Satu 203
