Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Pagini literare - Pagini sătmărene
______p______ mánián Review, 1967, 3, pag. 115-116; Arcaş, Ion - Panek Zoltán: Luni şi marţi am iubit foarte mult, în Făclia, 1969, nr. 6921. Opinii: “Panek a scris şi ample poeme, uneori altemînd versurile cu proza, ca în poemul care dă titlul volumului Zbor adine. Aici poemul prelucrează o credinţă populară din Remetea Oaşului, conform căreia un bătrîn care nu mai poate merge la vie va muri în acelaşi an. E o credinţă naivă, străveche, excelent pretext pentru Panek de a scrie una din cele mai frumoase pagini închinate culegătorilor de struguri. Asistăm la o procesiune nefirească, grotescă, a bătrîn i lor care urcă dealul viilor ca pe o goigotă a mîntuirii, într-un fel de marş forţat...” G. Scridon PÁSKÁNDI Géza__________ Poet, prozator, dramaturg. S-a născut într-o familie de muncitori din Viile Satu Mare (18 mai 1933). Studii: gimnaziul la Satu Mare; urmează cursurile Facultăţii de filologie (secţia limba şi literatura maghiară) din Cluj iară a Ie termina. încă în perioada imediat următoare a liceului va lucra o vreme în ziaristică, la Ifjúmunkás din Bucureşti. în jurul anilor ’60, Páskándi Géza este deja un poet, prozator şi autor dramatic impus în peisajul literaturii maghiare din România. A colaborat la: DolgozoNép, Előre, Utunk, Kortárs; a fost redactor la Editura Kriterion. în 1974 se stabileşte la Budapesta. A decedat în 1995. Volume publicate: Piros madár/ Pasărea roşie, versuri, 1957; Holdbumeráng/ Bumerangul lunii, versuri, 1966; T űndérek szakácskönyve/ Cartea de bucate a zînelor, poveşti şi poezii pentru copii, 1966; Szebb a páva, mint a pulyka/ E mai frumos păunul decît curcanul, poezii pentru copii, 1968; Üvegek/ Sticle, povestiri, 1968; a fost tradus în româneşte de Adela Rodica Sălăgianu în 1970; Az eb olykor emeli a lábát/ Uneori cîinele ridică laba, dialoguri şi scenete, 1970; Tűfoka/ Urechile acului, versuri, 1970; Zápfog Király nem mosolyog/ Regele Molnár nu zîmbeşte, poveşti, 1970; A vegytisztító becsülete/ Onestitatea curăţătoriei chimice, 1973; Beavatkozás/Intervenţie, roman, 1974; Páskándi Géza: Színművei, 1974; A papirrepülö elterítése,/ Deturnarea avionului de hîrtie, 1976; Trefás-pipás-kupakos, 1979; A sarikas anyós, 1979; A királylány bajusza/ Mustăţile fetei de împărat, 1981; A bolhakirály/ Regele purece, 1982; A szabadság színeváltozásai/ Schimbările culorii libertăţii, 1984; A szörnyszülött, 1985; Páskándi Géza, 1985; A szalmalábuk lázadása/ Revolta celor cu picioare de paie, 1985; Lélekharang, Vadorzó - Tűkörkereszt, 1987; A nagy ásatás, avagy Adja Isten! Az örök béke útján, 1987; A nagy dilettantissimo /Marele dilettantissimo, 1989; Magyar három király, László, Kálmán, Béla /Trei regi maghiari, László, Kálmán, Béla, drame, 1994; Esszék, előadások, levelek/Eseuri, comunicări, scrisori, 1995; Az örömrontó angyal /îngerul răutăcios, 1995; Begyűjtött vallomásaim /Culegere de mărturisiri, 1996. Dintre piesele de teatru cea mai cunoscută şi cu succes de public (a fost jucată în 1969 la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj) este - A király köve (Pygmalion és Galatea) / Piatra regelui (Pygmalion şi 160
