Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Mustul care se limpezeşte

NOAC, Moise Sora

Activitatea sa este multiplă: cărturar, poet, publicist, traducător din limba latină, istoric, luptător pentru drepturile românilor sătmăreni în perioada anilor 1848-1862. După unii s-a născut în Ţara Haţegului (1 august 1806) dupăalţii, în Comitetul Sătmar. Studii: la Haţeg, BlajÁlba-Iulia, Cluj (filozofia şi dreptul), Oradea (teologia). La 31 octombrie 1831 este hirotonit preot. Profesează în localităţi din Bihor şi Maramureş.

în Satu Mare va fi legat de activitatea depusă ca preot în localităţile Homorodul de Mijloc şi ca paroh la Hurez unde este surghiunit din 1836. Va deceda la 13 sept.

1862 în Bozânta Mare.

Activitatea cultural-literară:

în judeţul nostru va susţine punerea în circulaţie a toponimicului Satu Mare în loc de Szatmăr (din 1851), care-i atrage ura administraţiei maghiare. A corespondat cu G. Bariţiu.

încă din 1839 publică traduceri din Publius Ovidius Naso în Foaie pentru Minte,Animă şi Literatură (nr. 17,1839), cerind ca acestea să fie redate cu litere latine (în restul paginilor se foloseau cirilice).

După 1825 scrie un răspuns profesorului maghiar Andrăssy (care declarase la Alba Iulia că românii se trag din puşcăriaşii Romei), dovedind uriaşa sa informaţie culturală, cu titlul în limba maghiară: “Szóra Novak Moses a Romaiak Dáciában, azaz: az oláhok az elhunyt régi Romaiaknak igaz unokájik”. în prefaţă scrie următoarele: “Scopul meu principal este să arăt patrioţilor mei, care se ocupă cu literele şi ştiinţele, descendenţa poporului român, care se extinde în mai multe ţări, şi dacă se poate, să le curăţ mintea cea întunecată de nori deşi, şi să o luminez cu splendoarea adevăratei dreptăţi.” La 21 mai 1848 este închis în temniţa de la Cărei, alături de alţi ţărani români luptători pentru triumful ideilor revoluţionare de la 1848. El cere introducerea limbii române în administraţia satelor cu argumente de ordin istoric, în lucrările: Istorinţie despre începutul românilor (1849), Programul

_______N________

în nouă puncte (1860).

în 1843 publică o Carte de rugăciuni,

“scrisă cu multă însufleţire pentru poporul de rând”.

Prin 1851 el anunţa că are în manuscris lucrări de istorie şi filologie sperînd în subvenţii financiare: Deducerea originei românilor străbunilor noştri, tot după autori probaţi; Desluşiri mitologice pentru înţelegerea autorilor clasici şi îatini (cu un dicţionar denume, munţi, rîuri).

De asemenea se ştie că a corectat manuscrisul “Poema Munţilor Beiuşului”, a lui Dimitrie Meciu, introducînd elemente latineşti şi poporane existente în opera sa, formă sub care a fost cunoscut poemul. Traducedin Virgiliu (Bucolica, Georgica, Eneida) şi Ovidiu (Tristele). Dintre poeziile sale:Ceres din anul 1847,Anul mereu resc. 1851, Luna mai din anul 1845, Chora din Szatmăr; satira Numai poet să nu fii, Ochiul şi ochenaşul (fabulă).

A publicat la Oradea, în 1883, volumul “Tresvire muzelor romane”, Tip. Tichy.

Referinţe:

Potoran, Eugeniu - Poeţii Bihorului, Oradea, 1934, pag. 19-24; Vartolomei, Vasile - Mărturii culturale bihorene, Cluj, 1944, pag. 100-102; Neş, Teodor- Oameni din Bihor, Oradea, 1938, pag. 43; Georgescu, loan - Istoria seminarului din Oradea, Tip. Gutenberg, 1923, Bucureşti, p. 64; Doru Radosav - Cărturarul sătmărean Moise Sora Noac şi revoluţia de la 1848, în Anuarul Institutului de Istorie, Cluj, voi. XXI, 1978; Bradu, loan - Poeţi şi prozatori bihoreni, Beiuş, Tip. Doina, 1948, pag. 42-46; Faur, Viorel - Moise Sora Noac, în Crisia, Oradea, 3, 1973, p. 235-241;

Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Ed.Acad. Bucureşti, 1979, pag. 800.

Opinii:

“Poetul cîntă, asemenea celor vechi bucuria pricinuită de belşugul recoltei... sau mulţumeşte anului care a trecut sub o zodie bună, pentru prosperitatea adusă... Mai scrie versuri inspirate de frumuseţea

154