Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Muguri
M Opinii: “El a citit foarte mult, dar poate mai mult reportaje. A avut un exemplu: Egon Emin Kisch. A fost un om cult, cu vederi largi. A primit şi el foarte mult prin literatură. Şi, mai ales, în ultimele cărţi, vedeţi ce mari personalităţi a cunoscut...” Létay Lajos “Aşadar, locuri şi oameni. în mare, Miko Ervin îşi construieşte cartea printrun dublu itinerar. Pe de o parte el prezintă locuri: oameni, sate, şantiere, uzine. Dar omul sfinţeşte locul şi, confonn acestei expresii străvechi, oamenii nu pot fi desprinşi de aceste locuri pe care le-au marcat prin faptele lor.... Amintirile se asociază cu obişnuinţele, Sătmarul milenar se continuă în oraşul Satu Mare care s-a refăcut mai nou, mai frumos după marea calamitate a inundaţiilor. Satu Mare i-a dăruit, de altfel, jurnalistului Mikó temele şi eroii primelor reportaje...” Nicolae Balotă M1RCEA, Dora de_________ Poetă. S-a născut la 9 august 1955 în oraşul Tăşnad, judeţul Satu Mare. (Numele adevărat: Mircea Radu Dorina Elena; publică poezie sub numele de Dorina Radu, Dora Mircea, Dorade Mircea). Studii: Facultatea de filologie - Bucureşti. Cărţi publicate: Spune şi tu, Ed. Clusium, Cluj- Napoca, 1997, cu ilustraţii de Lucian Vanea, 48 pag. * Poéta a fost prezentă în Antologia “Alpha ’87" a Ed. Dacia (col. Debut, 1987, p. 102-109) cu 10 poeme reunite sub genericul Anotimp. Le-a reluat în acest volum de debut editorial (cu ilustraţii de Lucian Vanea) adăugind, după cîţiva ani de tăcere publicistică, altele noi. Dora exersează pe un scenariu care pune în evidenţă, cu neascunsă disimulare (“Blestemat fie-ţi talentul/ de-a spune: te iubesc”), derute şi strategii ale rezistenţei şi abdicării în faţa erosului: “Cum ai rezistat toată noaptea/ într-o colivie cu fular de mătase/ bolnavule?”, pag. 12, sau: “Ce curaj pe mine/ să recunosc cît de aproape-i/ nebunia,/ dacă aş întinde mîna/ i-aş simţi colţii de fildeş...” (De dragoste). Tonul are prospeţimea dintr-o commedia del’ arte în care personajele ies la arlechin şi-şi varsă năduful (“Ce faci amărîtule?; “Nu mai vreau”; “Ruşine!”; “De ce mi-ai pus inelul?”) degajînd jocul, luarea în răspăr a sentimentului: “Cine te crezi învingătoareo?” (Cine te crezi?). Dar pe fundalul acestor disimulări se lasă o tristeţe a neîncrederii în celălalt, cenuşiul singurătăţii, nevoia de iubire adevărată: “Recunosc,/ sub greutatea mîinii tale/ a venit toamna” (Recunosc); sau: “Azi stau în turn/ dezlipind muşchi de pe clopotul cel mare/ şi mucegai de pe cel mic/ n-ai venit...” (Joc). Referinţe critice: Mugur, Florin - în revista Tomis, Constanţa, anul XX, nr.9, sept. 1985; Taşcu, Valentin - încredere pentru mai tîrziu, în Steaua, nr.2, febr. 1998, anul XXXIX; Vulturescu, George - Debuturi, în Poesis, nr. 11-12(95-96), nov.-dec. 1997. Opinii critice: "Mai mult ca sigur, versurile Dorei de Mircea s-au pornit din experienţe personale: de suflet, de iubire, de spaimă. Ele sunt bine ascunse în spatele unor metafore adânci şi originale. Tot rostul poeziei sale este de a trăi aceste tulburări cu o jucată indiferenţă, de a le devaloriza, tocmai pentru a nu fî supuse banalizării. Din această cauză procedeele sunt tăioase, aproape seci, mimînd o delicată mînie”. V. Taşcu Muguri Revistă de “literatură, artă, ştiinţă”. Au apărut 5 numere între anii 1929-1930. Redactarea revistei era asigurată de poetul Alexandru Nicorescu. 146
