Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Luceafărul
low incit A MMI gou-Lagrange, Jean Mouton. Cărţi publicate: Jacques Maritain, omul, filosoful şi creatorul, Blaj, 1939; Tangenţe Româneşti la filosofia Creştină, Blaj, 1940; Principii de Pedagogie Creştină, Blaj, 1942:; Filosofiile şi filozofia creştină, Blaj, 1943; Oare aşa s-a gîndit Hristos sau Evangheliile din Evanghelie, Blaj, 1943; Realismul în Filozofia Românească, Blaj, 1944; Teoria originalităţii în filozofie, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1996, ediţie îngrijită şi cuvînt înainte de Prof. Tertulian Langa, 328 pag. "k loan Miclea este, îndeobşte, numit drept “cel mai mare neotomist român”. El aşează în centrul gîndirii sale tomismul nu numai ca filosofie între filosofii ci şi ca singura “filosofie creştină”. Tomismul îşi primeşte diferenţa specifică prin poziţia pe care o adoptă faţă de Revelaţia supranaturală, certitudinile ei generînd şi devenind credinţă: “Ea introduce o nouă valoare intelectuală, morală şi socială: sfinţenia promovează ca imperios necesară azi, mai mult ca totdeauna, filozofia sfinţeniei”. Sfinţenia este, în înţelegerea sa, “o participare la dumnezeirea Creatorului”. De aici o întreagă polemică a sa, concentrată în jurul conceptului de actus purus (“Dumnezeu este toate pur, activitate pură, în sine neidentificînd activitatea cu încremenirea” - Tangenţe Româneşti...) purtată în revista “Cultura Creştină” din Blaj (1939-1943), în Gîndirea (cu Em. Vasilescu) şi Revista de filosofie. Gîndirea filosofică a lui 1. Miclea se raportează, în permanenţă, la “filosofiile necreştine”, pe fundamente ale filosofiei lui J. Maritain (gînditor catolic şi metafizician francez. în 1961 a primit Marele Premiu de Literatură alAcademiei Franceze iar în 1963- Marele Premiu Naţional al Literaturii). Ea s-a conturat, cu pregnanţă, mai ales prin replica directă la cîţiva contemporani, precum D.D. Roşea (prin ciclulScrisoriledin Paris publicate în “Viaţa Românească” şi reluate în volumul Puncte de sprijin, capitolul intitulat polemic“Neotomismşineotomişti”) sau C. Noica (cu precădere capitolul IV - Incer-carea lui Toma din Aquino din Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou). Există în aceste pledoarii, pentru “Vulturul din Roccasecca”, şi patimă şi credinţă dar mai ales o bogată informaţie, o admirabilă cunoaştere asensurilor filosofiei luiAristotel şi a Sfintului TornadinAquino- “piscul de pe care poate fi privită simultan realitatea întreagă sub aspectul ei cel mai profund: Existenţa sau Existarea...” * Referinţe: Vasilescu, Emilian - în rev. Gândirea, nr. 3 (1942); nr. 7 (1942); Micu, D. - Gîndirea şi gîndirismul. Ed. Minerva, col. “Momente şi sinteze”, Bucureşti, 1975, pag. 182-183; Bota, loan; Ioaniţiu, Cicerone - Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România, Ed. Patmos, 1992, pag. 95-96; Bulgăr, Gh. - în Carnet francez, Paris 1965, 1967; 1987, Ed. Arefeana, Buc., 2000, pag. 74. Opinii despre operă: Dacă celelalte filosofii - fiecare în măsura şi în felul ei - te pun în dilema de a opta între filosofie şi creştinism ... filosofia tomistă nu te obligă să renunţi nici la raţiunea inseparabilă de om, nici la Revelaţia care legitimează creştinismul. în aceasta constă originalitatea filosofiei Sfintului Toma d’Aquino abordată de loan Miclea în cartea pe care o precuvîntăm...” Pr. Tertulian Langa _______M_______ 143
