Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Icoane Maramureşene

maramureşene” volumul de schiţe şi povestiri din anii războiului Flamura albă (prefaţă de Eugen Relgis). Demisionează din postul de funcţionar la Asigurări şi pleacă la Bucureşti - bibliotecar al cercului “Libertatea”.

In Satu Mare colaborează la ziarele Satu Mare, Someşul Nou, şi scrie “cronici sătmărene” la Cultura poporului (din Cluj) şi la Cele trei Crişuri (“Oameni şi întîmplări la graniţa de Vest”, nr. 5-6, p.74, 1931). în Sătmar mai scrie piesa Cuminecătura, redactează prima versiune a romanului Maidanul cu dragoste şi volumul Gazda cu ochii umezi. Literatul maghiar Keresztury Sándor îi traduce poeziile Acorduri, Dezacorduri, Lacrimile noastre. Se împrieteneşte cu pictorul Aurel Popp şi Ladislau Groff, actor şi director al Teatrului Maghiar.

_______I________

IRINYI Kiss Ferenc________

Poet, ziarist.

Născut în localitatea Irina, la 4 martie 1947.

Studiile liceale şi le-a făcut la Cărei (1965), a obţinut diploma de profesor de limba şi literatura maghiară la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1971).

A fost profesor la Satu Mare, redactor la Brassói Lapok (1971-73), Szatmári Hírlap, în prezent redactor şef adjunct la Szatmári Friss Újság.

A publicat poezii în Utunk, Igaz Szó, Echinox, Ifjúmunkás, Előre, Harghita şi Bányavidéki Fáklya. La Satu Mare, ín jurul anilor ’70, a coordonat cenaclul literar “Ady Endre” de pe lîngă Casa de cultură a municipiului. A colaborat la antologia sătmăreană Afirmarea (1978) şi la suplimentul ziarului maghiar local Forrás.

Volume publicate:

A fegyverkovács beszéde (Cuvîntui armurierului), Cluj-Napoca, 1971.

Referinţe:

Kicsi Antal - A fegyverkovács beszéde, Igaz Szó, 1972, nr.3, pag. 466-469.

Romániai Magyar Irodalmi Lexikon:

Szépirodalom, közirás, tudományos irodalom művelődés, vol.2, Bucureşti: Ed. Kriterion, 1961, pag. 372-373.

IUŢIU, Vasile

Poet, protopop. S-a născut la 18 februarie 1833 în localitatea sătmăreană Dindeşti (atunci în judeţul Sălaj). Face studii strălucite în teologie la Oradea şi Roma (colegiul "Sf. Atanasiu"; 1855-1859) apoi se reîntoarce la Oradea unde este hirotonisit preot (4 septembrie 1867). Face parte din “Societatea salba bisericească literară” a clericilor români din Viena.

Se stinge din viaţă la 30 iunie 1886, ca protopop de Vad (Bihor).

Activitatea literară:

Publică poezie din anii de liceu (1854) la“Diorile Bihorului”. Cu prilejul plecării la Roma compune poemul “Din tiermurii Patriei”pe care-1 publică în almanahul “Fenice”, 1867.

în 1862 tipăreşte la Oradea versurile “Ghirlande de viorele sentimentali” cu ocazia zilei onomastice a episcopului Vasile Baron de Erdélyi, iar în 1863 “Cununa de urări fericitoare” dedicată şi aceasta, după tipicul epocii, suirii pe scaunul episcopal a lui losif Papp-Szilágyi.

Mai scrie o lucrare de drept bisericesc în 1862: Constituţiunea, libertatea şi autonomia în biserica lui Hristos.

în poeziile publicate în “Diorile Bihorului” (Dioriîe şi Noaptea, O noapte, Cătră rîu, Adicerea, Cătră flori, Unei- A, Un suspin, Călugărul, Păsărică şi satira Eu şi peana), se reţine tonul lor pesimist, meditaţia amară în faţa trecerii ineluctabile a timpului, lată un exemplu: “După trecut nu te plînge?/ Sară toate nu le crede./ Pînă ochi-ţi nu le vede?/ După ce nu poţi ajunge/Nu te bate, nu te infringe?” (Păsărică)

Referinţe:

în Dioriîe Bihorului are publicate 13 poezii, de unde se vede că, alături de D.

114