Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Geneze
zeti Élet din Bucureşti, apoi în paginile din Napsugár, Igazság, Igaz Szó, Jóbarát. Culegerea de schiţe şi nuvele proprii a fost publicată în 1956 sub titlul Nyárfa (Plopul). Eroii lucrărilor sale sunt simpli, fără poziţie socială; scriitorul, sensibil la cele mai fine vibraţii ale sufletului, îi prezintă în miniaturi plastice, compacte, sub semnul “figuraţiei mute” (Sőni Pál). Apropierea de natură, jocul, impresionismul fin, insuflă lumea unor Tersánszky, Krúdy. Stilul îi este caracterizat de imaginaţi vitate: “nu avem alţi scriitori care să scrie într-atîta numai cu ochii” - spune despre el Marosi Péter. Dar imaginea de o clipă la el poartă mai multe semnificaţii personale: se umple de filozofie socială, morală. în volumul Évek, őrangyalok (Ani, îngeri păzitori) se observă intenţia de a ieşi din miniaturi, din domeniul bagatelei. Rezultatul acestei autodepăşiri este Palacsinta (Plăcinta), al cărei erou este întruchiparea bunătăţii grotesco-tragice. Ca fiecare scriere şi aceasta este caracterizată de o compoziţie solidă, compactă. Bunătatea omenească, suferinţa omului simplu în angrenajul unei lumi crude, insensibile, sunt principalele motive în operele lui, astfel şi în romanul scurt Fehér páva (Păunul alb). Opere: Nyárfa (Plopul), nuvele, schiţe, 1956; Virágos vén berek (Crîng bătrîn, înflorit), povestiri, 1956; A tuta jos pohara (Paharul plutaşului), povestiri, 1963; Romantika (Romantism) nuvele, schiţe, 1963; Három hét duzzogás (Trei săptămîni de bosumflare), nuvele, schiţe, 1966; Az intelligens kocsmáros (Cjrciumarul inteligent), nuvele, 1969; Évek, őrangyalok (Ani, îngeri păzitori) nuvele, romane scurte, 1974; Éanyereg (Şeaua de lemn), nuvele, 1976; Fehér páva (Păunul alb) roman scurt, 1980. Referinţe critice: Kortárs Magyar írok Kislexikona (1959-1988), Budapesta, Ed. Magvető, 1989, pag. 177; Romániai Magyar Irodalmi Lexikon, vol. 2, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1991, pag. 264-265; Gaál Gábor: Új íróink: H. J. (Scriitorii noi: H. J.) ín Utunk 1950/8; Szentimrei Jenő: Üdvözlöm H. J.-et (îl salut pe H. J.) în volumul Vallomások (Destăinuiri), Tg. Mureş, 1956, pag. 194-99; Panek Zoltán: Az aranymosó ín Utunk 1957/1; idein. Ötven sor H. J.-ről (Cincizeci de rînduri despre H. J.) ín Igaz Szó 1970/3; Bálint Tibor: Menet közben H. J. ín Utunk 1959/48; idein. 5 perc H. J.-nél (5 minute cu H. J.) ín Utunk 1961/31; Sőni Pál: Kép és eszme ín Utunk 1962/22; idem. Részlet és egész (Fragment şi întreg) ín Utunk 1967/1; Ambele reeditate sub titlul H. J., Művek vonzása 1967, pag. 244-54; Szöcs István: Tájékozottság és mérték (Orien-tare şi măsură) ín Utunk 1964/13; idein. A kritika és alanya (Critica şi subiectul ei) în Utunk 1964/37; Huszár Sándor: H. J. a cinkék barátja ín Utunk 1968/47; reeditat Az íróasztalnál (La masa de scris) 1969, pag. 329-36; Páskándi Géza: Sorsvillanások (Sclipiri de destin) ín Utunk 1970/ 10; Marosi Péter: Mit lát H.? (Ce vede H.?) ín Utunk 1974/39; reeditat Világ végén virradat (Zorile la capătul lumii) 1980, pag. 46-50; Markó Béla: H.J.: Fanyereg (H. J.: Şaua de lemn) ín Igaz Szó 1970/6; Baráti Pál: Csendes varázslat (Magie liniştită) ín A Hét 1980/13;Varró Ilona: Mitől fehér a páva? (Din ce cauză e alb păunul? ín Igaz Szó 1981/10.
