Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Geneze

____________H_____________

în marginea evenimenţialului rural, rămas adesea volburos, un amestec de folcloric şi savantlîc - o putem detecta în supralicitarea conotaţiilor cuvîntului încercînd să facă din această supralicitare o “temă”. Spun străină pentru că în lumea rurală ţăranul vieţuieşte contopit cu cuvîntul, într-o simbioză în care nu-şi pune problema relaţiei cu el. Sunt cuvinte “sterpe”, zice poetul, altele “în doi peri”, unele smerite, altele agresive pe care le tîrăşte după el (Sentinţă), sunt cuvinte “avortate”, cu altele se ceartă, dialoghează. O rezonanţă proprie au poemele Cuvintele pândari, încercări de evadare, în care e de semnalat paralela cuvînt-ochi: cuvintele sunt “nebănuiţi ochi”, ele sunt peste tot, ceilalţi oameni iscodesc înjur: “Cu ochi de smoală/ mă pîndeau casele din vecini”. Uneori, mai ales în poemele de dragoste, cuvîntul pare o prelungire a trupului punînd în evidenţă dorinţa iubitului: “Cu ele te pipăi mereu/ precum plugul pămîntul” (Cuvîntul ce ne poartă).

Ce este original în relaţia sa cu cuvîntul, ne putem întreba, pe bună dreptate cunoscînd văicăreala poeţilor pe această “temă”. Dar orice carte, este ştiut, are pînă la urmă cititorul ei. Şi dacă multe sensuri par deja comune, în poeziile lui I.H. Negreşteanu ele par a nu se dori decît o expresie a vieţii, în ce are ea mai comun, în banalitatea ei cotidiană, cea mai grea de evitat. De aceea să conchidem cu poetul nostru: “Opreşte, Doamne, omul/ să nu poată da/ niciodată cuvîntului/ cît poate el duce “ (Rugăciune).

Referinţe critice:

Boerescu, Dan-Silviu - în căutarea poeziei (XXVII)..., în Lucealărul, rubrica “Istoria unei priviri”, 1996; Pintescu, Alexandru - I.H. Negreşteanu: “Suflet pentru morile de vînt”, în Univers sătmărean, 27 iunie 1996; Dincă, Florian - Urme în blestemul nisipurilor, în Univers sătmăreamn, 31 oct. 1997.

Opinii:

“...Ion Halmi de din Negreşti- Oaş fiind un expresionist a cărui dezrădăcinare e certă... Căderii trupului în noapte (o

noapte a “desprinderii de lut”) îi urmează căderea trupului în cuvînt, operaţie metatextuală cam, prea explicită, prin care “Poezia/ pune în braţele morţii/ buchetul de mireasă...”

Dan-Silviu Boerescu

HEVES Renée

Publicistă.

S-a născut la Tăşnad, jud. Satu Mare (11 oct. 1902) şi a decedat la Auschwitz (după 11 iun. 1944).

După absolvirea a şase clase elementare înfruntînd prejudecăţile conservatoare ale vremii şi ale familiei sale de rabini, prin forţe proprii se perfecţionează în domeniul literar, istoric şi sociologic. Din 1928 este angajata unei fabrici de cherestea, din 1931 activează în Sindicatul Angajaţilor Comerciali şi Funcţionarilor Privaţi şi conduce seminarii marxiste.

Primele scrieri îi apar în ziarul de stînga Új Szó (1935-36), apoi este colaboratoare la Független Újság şi la Friss Újság din Oradea. Din 1938 face parte din conducerea grupării feministe - MunkásAtheneaum, iar scrierile îi apar şi în paginile ziarelor Korunk şi Brassói Lapok. Obiectul ei de interes este mişcarea feministă, situaţia socială a femeilor muncitoare, rolul femeii în literatura universală şi politică. A scris despre Lórántffy Zsuzsánna, Bethlen Kata Szidónia, Árva Bethlen Kata, Varga Katalin, Teleki Blanka, femeile din viaţa lui Ady, Kaffka Margit şi Bédy-Schwimmer Roza, luptătoarea pentru pace din Timişoara. După ce în 1941 soţul ei comunist este arestat şi condamnat, activitatea ei literară s-a redus la scrisorile trimise în lagărul de internare din Kistarcsa (Ungaria - Pest). A fost deportată şi ea în 1944.

Opera:

Fragmente din articolele şi scrisorile autoarei, împreună cu biografia, au fost editate de soţul său, Heves Ferenc - Heves Renée életútja (Viaţa lui Heves Renée), Ed. Politică, 1975.

108