Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
II. Cimitirul
rezultat aspectul întotdeauna ordonat al acestora. Majoritatea cimitirelor din aria selectată au o vechime ce variază între un secol şi trei secole“ , dar şi în prezent ordonarea mormintelor este vizibilă, chiar dacă starea de conservare a pietrelor este precară. Acolo unde comunitatea şi-a permis achiziţionarea unei parcele suficient de mari, cimitirele au fost proiectate cu alei largi de trecere. Treptat locurile în cimitir s-au ocupat, spaţiile dintre alei fiind sectorizate şi numerotate pentru orientare şi identificare mai uşoară (Fig. 52, cimitirul ortodox din Satu Mare). O condiţie obligatorie pentru funcţionarea unui cimitir este prezenţa unei surse de apă, necesară atât pentru baia rituală a decedatului cât şi pentru purificarea participanţilor, la sfârşitul funeraliilor, cerinţă necesară şi spaţiului unei sinagogi.. încă din perioada talmudică se recomanda să nu se viziteze frecvent cimitirele, ci doar în anumite zile de post28 29 30 31 32 33, în cursul cărora sunt spuse rugăciuni şi se citesc spalmi. Femeilor nu le era permis accesul în cimitir în Evul Mediu. Tot în perioada respectivă era interzisă vizitarea cimitirului pe timpul nopţii - această interdicţie fiind pusă în legătură cu o puternică credinţă în demoni20. în timp s-a statornicit obiceiul ca în cimitirul evreiesc să se îngroape şi cărţile sfinte ajunse într-un avansat grad de uzură şi devenite inutilizabile. Acest lucru se făcea în ziua de Lag-ba Omer la comunităţile sefarde . Evreii aveau un mare respect pentru cuvântul scris încă din antichitate, sulurile sfinte uzate neputând fi arse sau aruncate. Acestea erau îngropate şi zidite, aceasta fiind se pare şi originea genizelor, existând presupunerea că manuscrisele de la Kumram sunt o veche geniză . II.A.2. Capele funerare în cimitir, spaţiu de desfăşurare a unor ritualuri cu profunde încărcături spirituale, după norme fixate cu rigurozitate de învăţătura rabinică, s-au dezvoltat în timp o serie de construcţii şi utilităţi în sprijinul bunei desfăşurări a ceremoniei înmormântării. Despre aceste practici care s-au împământenit, aflăm din documente vechi: In faţa cimitirului este un oii (casă mortuară) cu atenansele necesare, toate de zid . Astfel, cimitirele au avut încăperi pentru pregătirea defunctului pentru înmormântare, o baie pentru spălarea rituală a acestuia, una sau mai multe băi pentru purificarea persoanelor ce îndeplineau serviciul funerar, capele - ohel - pentru desfăşurarea ceremonialului funerar, diferite alte încăperi, toate formând uneori adevărate complexe cimiteriale. Existau şi capele care funcţionau doar ca anexe pentru diferite alte nevoi cimiteriale, de dimensiuni mult mai mici. 28 Din informaţii orale de la comunitatea din Sighetu Marmaţiei s-ar părea că cimitirul vechi de pe strada Vasile Alexandri ar avea o vechime de 400 de ani. In cimitir se mai păstrează vizibile două monumente funerare. 29 MSzL, p. 890 30 Ibidem, p. 891 31 FCER, Memoria ..., p. 86 32 Raj T., Bevezetés... 33 Iosif Kaufmann, Evrei luptători în revoluţia românilor din anul 1848 sau o pagină din istoria evreilor români, cap. Numele, întemeierea, vechimea şi istoricul târgului Buhuşi, V. Cimitirul, în Evreii din România în texte istoriografice. Antologie, FCER, Centrul pentru studierea istoriei evreilor din România, Ed Flasefer, Bucureşti, 2002, p. 346. (în continuare: Evreii) 12
