Iegar, Diana - Sárándi Tamás: Satu Mare. Amprentele trecutului (Satu Mare, 2009)
Strada Ştefan cel Mare
Strada Ştefan cel Mare Reprezentând, încă din perioada medievală, una dintre cele mai importante străzi ale oraşului, prin traseul său ce lega Satu Mare de Mintiu, strada Ştefan cel Mare este menţionată în 1566, sub denumirea de Drumul Morii. Numele provine de la moara existentă în secolul al XVI-lea în capătul nordic al drumului, în vecinătatea braţului Someşului care despărţea cele două oraşe. Mai târziu, după construirea podului peste râu, strada a primit denumirea Podul de piatră. Numele oficial al străzii a devenit, după 1883, Kazinczy, iar în anul 1920 Ştefan cel Mare. Această ultimă variantă s-a păstrat până în zilele noastre, cu excepţia intervalului 1941-1944, când denumirea străzii a fost modificată în Mussolini. în ciuda vechimii sale, strada nu păstrează clădiri mai vechi de secolul al XlX-lea. în momentul refacerii, urbanizarea era în Satu Mare într-unul dintre punctele sale culminante, iar aspectul actual al clădirilor de pe Ştefan cel Mare, structurate pe două niveluri, reflectă întocmai această concepţie. Strada renaşte ca o importantă arteră comercială, cu multiple magazine şi puncte de desfacere a mărfurilor. Strada Ştefan cel Mare, cu clădiri decorate preponderent în stil clasic şi pavajul de macadam gaben nu şi-a schimbat aproape deloc aspectul din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, constituind în zilele noastre un ansamblu arhitectural protejat. Construcţiile individuale, printre care biserica romano-catolică Fecioara Neprihănită (Zarda), sediul Asociaţiei Micilor întreprinzători, Colegiul Naţional Kölcsey Ferenc, casa Guttman, sunt la rândul lor monumente istorice. Liceul romano-catolic, astăzi Colegiul Naţional Doamna Stanca, a fost construit parţial în anul 1816. Ulterior, clădirea a suferit modificări radicale, aspectul actual al acesteia fiind conferit de lucrările desfăşurate în anul 1895. STRADA ŞTEFAN CEL MARE • ŞTEFAN CEL MARE UTCA • ŞTEFAN CEL MARE STREET 90
