Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)

Wolodimir Fenici: Transformarea relaţiilor stat - biserică în Ucaina în perioada totalitarismului (1938-1943, 1988-1989)

“autodesfiinţat” şi “s-a unit cu biserica ortodoxă rusă” în soborul de la Lvov în martie 1946, iar în Ujgorod în februarie 1949. în realitate, biserica greco-catolică a fost lichidată din ordinul personal al lui Stalin în martie 1945, fiind considerată biserică naţionalistă, duşmană a regimului comunist36. Elaborată la 14 martie, “Instrucţia” lui G. Karpov a fost îndreptată spre angajarea maximală în lupta anti-catolică, care era total controlată de regimul comunist al bisericii ortodoxe ruse.

Cu toate acestea, după ce M. Hruşciov a ieşit'victorios în 1957 asupra “tovarăşilor săi de idei” din partid, a devenit posibilă trecerea la o politică antireligioasă. De această dată, victima sistemului totalitar va fi biserica ortodoxă rusă. Libertatea conştiinţei, legal consfinţită de Constituţia URSS şi a RSS Ucrainiene se schimbă în acelaşi timp cu ateizarea populaţiei. Nu intrăm în detalii, dar arătăm că în timpul campaniei antireligioase a lui Hruşciov din 1958-1964, “a pierdut şi religia şi ateismul”. Aşa cum arată I. Merkatun, “aceasta a fost o perioadă a războiului civil tăcut”, a ateismului îndreptat împotriva religiei în care nu existau învingători dar toţi au avut de pierdut37. Regimul ateist, iniţiat în 1958-1960 de ideologi ca M. Hruşciov şi activistul de partid V. Kuroyedov, neavând şanse de reuşită, în 1988 - 1989 a fost schimbat de politica “de alipire” a bisericii de stat.

începutul apropierii pragmatice în relaţiile stat-biserică este considerată a fi întâlnirea lui M. Gorbaciov cu patriarhul moscovit Pimen şi cu membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 29 aprilie 1988 şi de asemenea, începutul intrării în legalitate, la sfârşitul lui noiembrie 1989, a confesiunilor lichidate anterior, respectiv biserica Greco-Catolică Ucrainiană şi Biserica Autocefală Ortodoxă. Acest moment istoric a avut loc după întâlnirea membrilor sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse cu Papa loan Paul al Il-lea, la 30 august 1989, la reşedinţa particulară a acestuia38. Rezultatele acestor schimbări au fost mai mult decât concludente: dacă în 1989 în Ucraina funcţionau legal numai comunităţi a 10 confesiuni, deja în 1991 ele numărau 27, din care 6 au fost neînregistrate din considerente personale39.

Transformarea relaţiilor stat-biserică

36 Bilas I., Represevno-karalna sestema v Ukxaini. 1917-1953, Kiev, 1994,vol. 1, p. 311-316. A se vedea şi I. Greniuh, B. Botzurkiv, V. Barana, etc.

37 Merkatun I. P., op. cit, p. 76.

38 Otechestveniye arhivi, Moscow, 1995, Nr. 1, p. 59-60, 63-64.

39 Kovalychuc A .Relihivni organizatzii v Ukraini na porozi XXI st.: tendebtzii teritorialnovo rozvetku, în Moloda natzia: Almanah, 1999, Nr. 11, p. 96-91, în LIS, 1991, Nr. 5, p. 41.

81