Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Florin Abraham: Strategii electorale în campania alegerilor pentru Primăria Generală a Bucureştiului 2000
2) înaintea campaniei electorale, sondajele de opinie publică ofereau următoarea perspectivă asupra intenţiilor de vot: Sorin Oprescu, reprezentantul celui mai puternic partid, aflat în opoziţie, era creditat în sondajul INSOMAR din februarie 2000 cu 24,4% din intenţiile de vot. în sondajul CURS din 2 martie avea 27% ; independentul George Pădure în februarie şi martie se afla pe primul loc în preferinţele electoratului cu 27,6% respectiv 29%; Viorel Lis, primarul în exerciţiu, în martie în sondajul CURS este creditat cu 4% din opţiunile de vot; Cătălin Chiriţă, reprezentantul Convenţiei Democratice se afla pe un trend ascendent: în februarie era creditat cu 7% iar în martie cu 13%. 3) Campania electorală oficială debutase iar Partidul Democrat şi-a schimbat candidatul cotat cu 0,5% din opţiunile de vot cu controversatul, pe atunci, Ministru al Transporturilor, Traian Băsescu. Agenda electorală a candidaţilor trebuia stabilită în funcţie de ordinea de probleme şi priorităţi ale electoratului. Acestea sunt cunoscute prin două tipuri de cercetări sociologice: sondajele de opinie publică (cercetare de tip cantitativ) şi focus-grupurile (cercetare calitativă). în Barometrul de opinie publică din mai 2000 (vezi: Barometrul de opinie publică al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă - Mai 2000, realizat de Metro Media Transilvania din Cluj; http:// www.osf.ro) la întrebarea “Care sunt lucrurile de care vă temeţi cel mai mult în prezent?” răspunsurile au fost: viitorul copiilor-44%; boală-42%; preţuri-39%; criminalitate, infracfiuni-20%. Deci, percepţia electoratului asupra problemelor prezente indica o stare de criză. încrederea în instituţiile publice se situa şi ea la un nivel foarte scăzut: în Guvern, 83 % puţină şi foarte puţină; în Parlament, 86% puţină şi foarte puţină; în partide politice, 83% puţină şi foarte puţină; în Primărie, 63% puţină şi foarte puţină. în general, campaniile electorale sunt programate pe 3 intervale, fiecare având anumite elemente de specificitate. Staff-urile electorale ale candidaţilor semnificativi au încercat să urmeze acest model general: într-o primă perioadă, (primele 2 săptămâni) se lansează public candidatura, temele electorale. Se realizează acţiuni de individualizare a programelor, se conturează imaginea publică de candidat (se accentuează asupra calităţilor speciale care recomandă persoana pentru acuparea unei funcţii). în a doua perioadă se dezvoltă acţiuni de individualizare a imaginii şi programelor proprii; acţiuni de minimalizare a programelor alternative, atacuri la adresa adversarilor direcţi (respectând regula: niciodată nu se atacă un adversar mai slab cotat, ci adversarii direcţi din al căror bazin electoral se poate lua electorat). Se creează evenimente care să confirme programul şi să Strategii electorale 207
