Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Vasile Marina: Reflectarea revoluţiei din Decembrie 1989 din România în mass media din URSS
Yasile Marina informaţii referitoare la viaţa politică din România apar în luna noiembrie 1989. Bineînţeles că ele sunt legate de cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. în ziarul “Pravda” din 20 noiembrie este publicat salutul cordial al C.C. al P.C.U.S. adresat delegaţilor congresului în care se sublinia: “P.C.U.S. apreciază în mod deosebit relaţiile cu comuniştii din România, care se dezvoltă în baza principiilor de neamestec, egalităţii şi a interesului reciproc în succesele obţinute de către cele două părţi”1. în acelaşi număr al ziarului se anunţă că la invitaţia C.C. al P.C.R., înspre Bucureşti a plecat delegaţia P.C.U.S. în frunte cu Vitali Vorotnicov, preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă1 2. în numărul din 22 noiembrie este publicat aproape integral raportul prezentat congresului de către Nicolae Ceauşescu, în care lipsesc doar aprecierile acestuia la adresa evenimentelor din Ungaria, Cehoslovacia şi U.R.S.S.3 De asemenea, în spiritul vechilor tradiţii comuniste se înscrie şi cuvântarea lui V. Vorotnicov la mitingul prieteniei sovieto-române, organizat în ziua de 23 noiembrie la Târgovişte. Acesta laudă succesele economiei româneşti, a politicii P.C.R. în general, după cum sublinia şi Radio Budapesta în buletinul de ştiri difuzat noaptea târziu şi apoi reluat în 21.11. 1989: “în informaţiile de până acum, presa sovietică s-a abţinut de la comentarii ironice ori cu două înţelesuri când a fost vorba despre Congresul P.C.R. Doar comentatorul telejurnalului şi-a permis să împartă Europa de Est în ţări unde se fac schimbări şi ţări unde acestea nu există. Comentatorul l-a numit pe Ceauşescu “tovarăş” şi a citat, fără comentarii, din acea statistică de succese care s-a citit la congres. Numai aplauzele ritmice ale miilor de delegaţi participanţi la congres puteau aminti telespectatorilor de perioada asemănătoare din istoria lor, perioadă care le-a adus atâta rău”4. Aşadar, organele de presă sovietice au avut o poziţie neutră faţă de politica lui Ceauşescu. Oare să nu fi cunoscut situaţia reală din România? Sau să fi fost dirijate de organele de partid centrale? Răspunsul la prima întrebare este negativ. Situaţia din România era cunoscută foarte bine, cu atât mai mult cu cât la Bucureşti se aflau reprezentanţi permanenţi ai ziarelor “Pravda”, “Izvestia”, “Comsomolskaia Pravda”, precum şi biroul 1 Pravda, 20 noiembrie, 1989. 2 ibid. 3 ibid. -22 decembrie, 1989. 4 E un început în tot sfârşitul.... culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17-25 decembrie 1989, Buc., 1998, p. 21. 174
