Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Gheorghe Iancu: Imagini etnice şi confesionale din România în documente de arhivă britanice (1924-1926)
istorică. Nu este de mirare că unele şabloane se transmit din lucrare în lucrare fără a aduce de fapt ceva nou. Presa internă şi internaţională este o sursă care reflectă starea de spirit dintr-o ţară sau alta, raporturile minoritate-maj ori täte sau minoritatestat. Documente diplomatice externe - surse puţin utilizate în scrierile pe tema minorităţilor de limbă, rasă şi religie - se constituie în opinii presupus obiective cu privire la ansamblul societăţii româneşti sau doar la unele domenii. Sistemul tratatelor încheiate la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) a conferit Societăţii Naţiunilor, ca instituţie şi colectivitate de membri, un rol important în chestiunea minorităţilor etnice. Apare astfel ca ceva firesc ca reprezentanţii diplomatici acreditaţi în ţările amintite să aibă mereu ochii aţintiţi spre o asemenea problematică, deosebit de complexă şi uneori cu irumperi neaşteptate, surprinzătoare. Cristalizarea opiniilor lor depindea de mulţi factori, asupra cărora nu insistăm aici. Oricum, întâlnirile cu reprezentanţi ai guvernului, ai partidelor politice, ai unor instituţii culturale şi religioase, parcurgerea presei, călătoriile în teritoriu, au fost modalităţi certe de informare care au condus apoi la redactarea rapoartelor către superiorii lor. în consideraţiile noastre ne vom opri doar asupra unor documente arhivistice britanice din anii 1924-1926, depistate de noi cu prilejul unei deplasări de cercetare efectuată sub auspiciile Academiei Române în Anglia în anul 1999. în anii respectivi au avut loc în ţară dezbateri de mare anvergură în Parlament, în presă, în şedinţe ale partidelor politice româneşti şi ale minorităţilor etnice, în instituţii religioase, cu privire la Legea învăţământului primar (1924) şi a învăţământului particular (1925). în anul 1924 a avut loc a doua vizită în România, după cea din 1923, a norvegianului Erik Colban, directorul Secţiei minorităţilor din cadrul Societăţii Naţiunilor. Evenimentele menţionate au reţinut, cum era şi firesc, atenţia consulului britanic de la Bucureşti, sir Herbert Guy Dering1 Gheorghe láncú 1 Sir Herbert Guy Dering s-a născut la 13 noiembrie 1867. Şi-a tăcut studiile superioare la Eton. A fost angajat în diplomaţie la 16 febmarie 1892. Şi-a început activitatea în acest domeniu la Berlin. O parte a traseului diplomatic al lui, înainte de a ajunge la Bucureşti, a fost următorul: Berlin, Beijing, Washington, Madrid, Stockholm. La 9 august 1920 a fost numit Consul General pentru Regatul român. A primit mai multe decoraţii britanice dar şi una românească : Marea Cruce a Ordinului Steaua României. La 15 octombrie 1922 a participat la Serbările încoronării de la Alba Iulia ca membru în delegaţia britanică condusă de ducele de York. Cf. Foreign Office List. Diplomatic and Consular Year Book. 1924, London, p. 191-192. 114
