Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)
Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare
XVIII-XIX), şi în Slovacia (zona Spis Inferioară, unde populaţia de ţipseri îşi păstrează graiul tradiţional “mantakisch”). Germanii din Slovacia au fost colonizaţi în oraşe medievale miniere, începând cu secolul al XIII-lea, la fel ca saşii din Ardeal. întreaga acţiune de colonizare a bazinului Tisei Superioare cu populaţie de origine germană, a avut în principal raţiuni economice, ei fiind aduşi pentru lucrarea pământurilor devastate de molimele şi războaiele secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Se cunoaşte faptul că limba nu este singurul indicator al identităţii de grup. Religia, istoria şi cultura comună de cel puţin o sută de ani, tradiţiile ce prescriu ritualurile coexistenţei, obiceiurile juridice, arhitectura, îmbrăcămintea, etc., toate deţin atributele identităţii etnice. 7. Posibilitatea coabitării Coabitarea armonioasă a diferitelor grupuri etnice, perceperea alterităţii ca pe un fenomen pozitiv, generează relaţii interetnice ce contribuie la întărirea coeziunii comunităţii respective, posesoarea unui patrimoniu multicultural pe care trebuie să-l transmită din generaţie în generaţie. Prin urmare, experienţa care provine din istoria unui spaţiu sociocultural se moşteneşte în mare parte şi apare ca ceva selectat, verificat în timp'2, etniile ce convieţuiesc într-un anumit spaţiu având ponderi diferite în structura moştenirii şi a antecedentelor cultural-istorice, fiecare jucând un anumit rol socio-cultural, ce comportă atitudini şi mentalităţi proprii şi/sau adoptă paradigme heteroclite. în acest context considerăm oportună afirmaţia istoricului LUCIAN BOIA: Psihologia etnică nu este un dat originar, ci un amalgam fiúid de atitudini şi comportamente variate, izvorât din istorie şi evoluând în ritmul ei. Pe măsura integrării europene şi a modernizării structurilor sociale, deosebirile dintre profilul românesc şi cel occidental se vor atenua. Nu vor dispărea însă! Nici Occidentul, nici spaţiul românesc şi cu atât mai puţin ansamblul european nu sunt şi nu vor fi uniforme. Putem spera însă că ceea ce ne apropie de ceilalţi se va dovedi mai puternic decât ceea ce ne separă, sau avem noi impresia că ne separa 2. Pentru a nu escamota realitatea istorică trebuie să menţionăm că, din păcate, convieţuirea înseamnă şi sursă de conflicte, divergenţe sau izolaţionism, ce sunt susţinute 12 J.Cuisenier 1999, p. 5. 13 L. Boia 1997, p. 176. 22
