Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)
Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare
Cu certitudine, manifestarea relaţiilor interetnice depinde de factorul cel mai important de convieţuire din comunităţile pluriculturale: componenţa etnică. Cu cât componenţa etnică este mai diversificată, cu atât se acceptă mai mult alteritatea (diferenţa) celuilalt. Identitatea rezultă în fond din cunoaşterea reciprocă a eului şi a celuilalt9. Interacţiunile vieţii cotidiene determină redefinirea identităţii printr-un proces de socializare manifestat prin intermeniul relaţiilor inter-umane, proces ce implică adaptarea la sfera exteriorităţii, la valorile celuilalt, rezultând continue reconstrucţii identitare raportate la contextele istorice şi socioculturale. Trebuie specificat că celălalt poate fi cunoscut fie prin activităţi care îl singularizează, fie prin identitatea sa personală, care are rolul de “marcator identitar”. Prezentarea sinelui este o postură socială deosebit de raţională, care foloseşte tehnici rafinate de manipulare a codurilor de identificare. Indivizii sau grupurile etnice dispun de o gamă largă de semne culturale care le permit să indice apartenenţa/apartenenţele lor10. Realitatea investigată dovedeşte că în unele cazuri, judecăţile cu privire la celălalt sunt negative, totuşi frecvent însoţite de afirmaţii care subliniază buna înţelegere şi armonia dintre etnii, întâlnindu-se forme de tolerare a alterităţii. Diversitate etnică, eterogenitatea este privită deseori ca şi o stare de fapt inevitabilă, asupra căreia nu se poate reveni/ interveni. Se manifestă astfel o atitudine multiculturalistă potenţată de o percepţie pozitivă a relaţiilor interetnice, coabitarea armonioasă a diferitelor grupuri etnice bazându-se pe reprezentări pozitive (generate şi de interese “de grup”, economice sau chiar politice). De altfel, luarea în considerare a alterităţii începe de cele mai multe ori cu relaţiile bazate pe necesitate11. Se adoptă implicit noi coduri de comportament, specifice altor grupuri etnice decât celui propriu. 5. Identitatea etnică Conculturaţia nu implică însă renunţarea la propria etnosofie, sau la caracteristicile marcatoare ale indentităţii. Exemplificăm în acest sens unitatea obiceiurilor germane performate în întreg bazinul Tisei Superioare: 9G. Ferréol 1998, p. 85. 10 G. Ferréol 2000, p. 18. " G. Ferréol 2000, p. 35. 20
