Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)
Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare
anume acela de bun meseriaş, ce derivă din imagogia celuilalt, potenţată de experienţa valorizatoare a convieţuirii cotidiene. 1.3. Organizarea socială a suferit modificări importante după colectivizare, când, proprietatea individuală micşorându-se esenţial, s-a renunţat la dreptul de moştenitor unic al primului născut băiat, averea împărţindu-se în mod egal tuturor copiilor. Această rezultantă provine şi din noile realităţi socio-economice, ce contravin obiceiului familial prin care, cu excepţia primului născut atoatemoştenitor, ceilalţi copii deveneau meşteşugari, preoţi sau, în cazul fetelor, călugăriţe. Din analiza celor două sisteme de organizare comunitară (economic şi social), rezultă relaţia de dependenţă şi complementaritate dintre acestea, sistemul succesoral asigurând, în fond, indivizibilitatea posesiunii rurale. Dreptul succesoral (Pfründnersystem) tradiţional s-a pierdut în contextul în care elementul definitoriu în transmiterea proprietăţii, pământul, nu mai constituia nucleul socio-economic familial şi nu mai reprezenta principalul susţinător al prestigiului social. în acelaşi timp, această modalitate de transmitere a patrimoniului familial, era condamnată chiar de către membrii aceleaşi sfere domestice, desigur de cei excluşi de ia moştenire, dar era blamată şi de etniile conlocuitoare, ce practicau un sistem succesoral egalitar. 1.4. Viaţa spirituală contemporană este dominată cu pregnanţă de cea confesională, cea mai mare sărbătoare şi cel mai vechi obicei păstrat fiind „hramul bisericii“, prilej de solidaritate familială şi de manifestare a identităţii etnice. Complexul de obiceiuri, păstrate sau reactivate după 1990, se circumscrie mai ales în sfera manifestărilor religioase. De altfel, biserica catolică era asociată în mod firesc etniei germane, inclusiv prin raportarea celorlaltor etnii la aceasta, care o numeau „biserica şvabilor“. în acest context bazat pe realitatea observată, putem afirma că prin biserica catolică se susţine conştiinţa apartenenţei comunitare, dar, din păcate, rolul jucat de aceasta în procesul de maghiarizare a şvabilor sătmăreni se observă şi astăzi, datorită faptului că liturghia religioasă se oficiează tot în limba maghiară (o rezultantă intrinsecă a inculcării persistente). Explicaţia acestei stări de fapt constă în modificările politice intervenite după încheierea dualismului austro-ungar, când a fost impusă introducerea limbii maghiare în şcoli şi biserică. Preoţilor li se cerea nu numai să cunoască limba maghiară, ci să de dovadă de o 14
