Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Anul nou

interpretez răspunsul ei. A înţeles oare oraşul Peking sau persoana ei, dar muzica a încetat şi eu, bucuros că am putut dansa cu ea, am condus-o la loc.

M-am oprit în uşa dintre salon şi popotă, rezemândumă de uşă şi admiram sala splendidă şi societatea interesantă. Mi-a căzut bine o mică pauză. Am fost încă slăbit de boală şi nu era voie să dansez. Dar nu am avut încotro, din moment ce am venit la festivitate trebuia să dansez pentru a apăra prestigiul detaşamentului. Mă gândeam că voi face o pauză şi am aprins o ţigară. Cum stăteam şi admiram cercurile de fum de la ţigară am observat deasupra uşii un smoc de vâsc, era ca la noi acasă, în vârful unui măr. Credeam că este doar o decoraţie a camerei dar apoi mi-am adus aminte de un obicei vechi. Parcă am citit undeva că se agaţă deasupra uşii cu ocazia revelionului şi cine este sub el, bărbat sau femeie va fi sărutat şi îi va aduce noroc. Abia am stins ţigara când ceasul a bătut miezul nopţii. Am numărat, unul, doi, trei şi până la doisprezece, când luminile s-au stins, dintr-odată a devenit întuneric beznă în salon şi am simţit un sărut pe obraz. In liniştea creată sărutul parcă ar fi avut ecou sau s-au sărutat şi alţii? încă nici nu mi-am revenit din surpriză când s-au aprins din nou luminile. Bravo Herr Leutnant bravo. Sie sind ein glüchliches Mensch. Bravo domnule locotenent, sunteţi un om fericit.

S-a creat o atmosferă de veselie. Nu am avut ce face şi m-am ataşat celor veseli. Aş fi dorit să aflu cine m-a sărutat. Bănuiam pe domnişoara comerciantului, dar nu este exclus că a fost un sărut de bărbat. Oricum, eram nătărău, deşi cunoşteam superstiţia legată de vâsc, totuşi am rămas sub el.

După miezul nopţii a fost o pauză. Servitorii chinezi serveau înjur pahare cu răcoritoare, sandvişuri, alţii au intrat în sala de jocuri de cărţi pentru a-şi încerca norocul. După o pauză de o oră din nou a început să cânte orchestra. Eu nu am mai dansat. Oaspeţii au început să plece. Primii s-au retras ambasadorul cu soţia, apoi contele cu soţia, apoi baroneasa cu soţul ei. Primii au plecat cei cu rang social mai mare iar pe rând, descrescând în grad, şi ceilalţi. A rămas numai comerciantul cu familia şi perechea de americani. Bărbaţii erau la joc de cărţi, “duelau” cu domnul Skuseck, căruia îi mergeau bine cărţile şi avea noroc. Dar au plecat şi aceştia. Şi noi ne-am

95