Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Bala chinezească
care de îndată ne-a adus lighene cu apă caldă, săpun să ne spălam. Văzând cum procedează şi ceilalţi am procedat la fel. Ne-am aşezat în lighene iar chinezul ne-a spălat pe spate apoi pe faţă cu săpun şi a turnat apă peste noi, apoi ne-a spălat şi picioarele. Ni s-a părut curios acest fel de duş dar de fiecare dată când se turna apă din găleată peste noi ne cuprindea bucuria. După ce ne-am spălat în acest mod am fost introduşi în camera cu aburi. Acest lucru era cunoscut pentru mine încă din Irkutsk. O sobă de fier încărcată cu pietre şi care după ce se încingeau, se turna apă peste ele făcând aburi după plac. După camera cu aburi a urmat masajul. Am fost culcaţi pe bănci din lemn şi mai înainte s-a turnat peste noi câte o găleată de apă rece. Masajul s-a făcut cu o perie şi vedeam stele de la frecarea periei pe piele. I-am făcut semn băieşului că este de ajuns masajul, la care mi-a arătat pielea neagră ce a scos-o de pe mine şi a continuat lucrul. Când am scăpat de sub mâna lui eram roşii ca dracii. Am crezut că s-a sfârşit dar a venit o nouă surpriză. Am fost introdus într-o nouă cameră unde ne aştepta frizerul. După ce şi acesta şi-a terminat arta, scoţând şi din urechi firele de păr, a venit surpriza cea mai mare. Ajungând din nou la garderobă, hainele noastre erau spălate, uscate şi călcate. Mai mare binefacere nici nu ni s-ar fi putut face, deoarece când le-am dezbrăcat erau negre de murdare după atâta dormit în ele. Dar nu am rămas datori, am plătit fiecăruia, oferind şi bacşiş. După baie parcă ne-am fi schimbat cu totul şi mergând spre casă am aprins câte o ţigară. încă trebuia să ne curăţăm şi restul îmbrăcămintei. Doamna Saic, soţia proprietarului restaurantului, le-a reparat şi pe acestea, le-a curăţat, călcat şi astfel arătam ca oamenii normali, parcă am fi fost comercianţi. Am petrecut aici două zile, bucuroşi de libertate, discutând cu gazda despre politică, despre războiul crunt care mai continua şi despre mşii veniţi în China. în oraş nu ne-am mai dus deoarece gazda noastră ne-a sfătuit să nu facem acest lucru deoarece şi aici sunt oameni răi. A treia zi am fost chemaţi de şeful poliţiei - mandarinul. L-am rugat pe proprietarul restaurantului să ne conducă şi el în calitate de interpret, deoarece fără el nu putem conversa, lucm pe care 1 -a acceptat cu bucurie. Am fost primit tot cu atâta bunăvoinţă ca înainte, ne-a comunicat că linia 75
