Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Mai departe spre sud
Pentru noi abia după aceea a urmat grosul. Ospătarii din nou ne-au umplut ceştile cu ceai, au adus seminţe din nou, dar noi am hotărât că ne vom consuma ceaiul şi ne ducem acasă deoarece ne-am săturat de atâta zgomot. Dar din nou s-a deschis perdeaua, toate dansatoarele au apărut din nou, având în mână câte o puşculiţă şi intrând între consumatori au solicitat darurile. Prima dansatoare pe lângă puşculiţă mai avea în mână şi o carte groasă şi s-a îndreptat direct spre noi. Părea şi mai frumoasă decât la început. Am scos din buzunar câteva copeici din argint deşi ştiam că se fac daruri numai cu bani chinezeşti din cupm. Văzând banii din argint a zâmbit şi mai misterios dar nu a plecat ci ne-a întins cartea. Fără suspiciune am luat cartea în mână, m-am uitat prin ea, apoi am întins-o şi prietenului meu după care am dat negativ din cap. în carte erau desene cu diferite poziţii de amor şi ne-a fost oferită să alegem poziţia ce o doream. Ne-am ridicat spre mirarea publicului şi a militarilor că refuzăm plăcerile tmpeşti cu fetele frumoase şi nu mergem după perdea cu ea. Am mers acasă şi ne-am culcat. Şi militarii au dormit cu noi în restaurant. Evenimentul ne-a făcut să fim mai circumspecţi şi neam hotărât că de acum înainte nu ne vom duce la nici o cafenea sau loc de distracţie pe tot drumul, oricât am fi îndemnaţi să o facem. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă am fi rămas la fete şi ar fi aflat mandarinul. Poate chiar i-ar fi plăcut să afle că ne-am distrat cu floarea de cireş sau floarea de piersică. MAI DEPARTE SPRE SUD Dimineaţă au apărut alţi doi soldaţi care au schimbat pe cei care au fost cu noi până acuma, aducând şi o scrisoare din partea translatorului că mandarinul doreşte ca aceşti militari să ne conducă până la o nouă localitate unde ne vor preda în grija acelei autorităţi, urându-ne totodată drum bun. Deci mandarinul s-a ţinut de cuvânt. La scurt timp cu teleaga pusă la dispoziţie de militari am pornit la drum spre noua noastră destinaţie spre regretul ospătarului. Cea mai mare neplăcere a fost că nu am putut conversa cu însoţitorii noştri, putându-ne înţelege doar prin semne. Drumul a fost destul de plăcut în afară de scuturatul 67
