Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Drumul spre

timpul înainta spre după amiază şi militarii văzând starea noastră ne-au luat pe cai şi astfel am ajuns înapoi la restaurant. Căpitanul ne-a aşteptat şi şi-a manifestat nedumerirea că nu am respectat îndrumările lui. La rândul nostru şi noi ne-am exprimat scuzele şi i-am povestit cele văzute în timpul nopţii. A râs una bună şi ne-a explicat că în China de Nord sunt puţine femei şi bărbaţii îşi satisfac plăcerile sexuale cum pot, dar prin aceasta nu deranjează pe nimeni.

Nu am mai continuat discuţia asupra acestui eveniment şi de această dată eu am comandat trei ceşcuţe de ţuică de orez şi spre mirarea căpitanului, am băut toată cantitatea dintr-odată. Ne-a promis că a doua zi se va îngriji de căruţa care ne va duce până la prima localitate.

Ne-am liniştit şi spre bucuria noastră nu se aflau alţi musafiri în restaurant. Astfel am avut o noapte liniştită, înainte am mai povestit, după care, la apusul soarelui ne-am culcat.

DRUMUL SPRE

Ne-am trezit a doua zi odihniţi şi nici nu am simţit oboseala cauzată de peripeţiile zilei anterioare. Gazda noastră bună ne-a pregătit de mâncare şi ne-a dat şi pentru drum ouă fierte, plăcinte. Probabil nici nu bănuia ce binefacere ne-a făcut prin aceste daruri deoarece am mâncat timp de două zile aceste mâncăruri, completate cu ceai şi la fiecare mâncare îi uram multă sănătate.

Căpitanul s-a ţinut de cuvânt. Dis de dimineaţă era de faţă cu teleaga un tânăr căruţaş şi, după ce ne-am luat rămas bun de la căpitan şi ospătar, ne-am urcat în teleagă şi am pornit pe drumul pe care în ziua anterioară au pornit comercianţii, spre plaiuri şi oameni noi.

Urcam şi coboram dealurile ca apoi să ne continuăm drumul pe un şes, ajungând într-o localitate mică. Nu ne-a păsat de nimic decât de ţinta noastră: Pekingul.

Mijlocul de transport neobişnuit ne-a scuturat bine, astfel că mai ales la urcuşuri ne-am dat jos şi am mers pe lângă teleagă, spre bucuria căruţaşului.

61