Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Câpitanul Chinez
Familia chinezului era ocupată cu lucrul, toţi erau afară. Femeia repara un năvod iar pontoméiul lucra la ponton împreună cu băiatul său. Căruţaşul nu mai era de faţă, probabil a fost deja trecut cu luntrea. Cu multe plecăciuni ne-am salutat reciproc iar femeia a intrat în casă să ne fiarbă apă pentru ceai. Acum am văzut prima dată râul Noni, care curgea maiestuos din sud spre nord (?). Nu era mai lat de 50 metri dar era foarte adânc şi cu apă multă. Peste râu era întins un cablu gros de sârmă de care era legată luntrea prin seripete. Luntrea era capabilă să transporte atât oameni cât şi animale şi căruţe. După ce am mâncat, ne-am luat rămas bun de la femeie şi împreună cu luntraşul şi fiul său am urcat în luntre şi am trecut râul. CĂPITANUL CHINEZ Dincolo ne aştepta o surpriză mare. Deja eram aşteptati de doi militari chinezi. Eram tare surprinşi de acest lucru. îngrijorarea noastră însă a fost prematură. Unul dintre militari după ce a schimbat câteva cuvinte cu luntraşul, ne-a invitat în limba rusă să-l urmăm la căpitan, comandantul lui, care deja ne aşteaptă. Comportamentul lor era amical astfel frica noastră s-a risipit. Ne-am luat rămas bun de la luntraş şi de la fiul său, le-am pus în palmă câte cinci ruble pentru care nu reuşeau să ne mulţumească, fiind foarte mulţumiţi cu preţul transportului. De la militarul care ştia limba rusă am aflat că încă de dimineaţă a trecut râul un căruţaş care i-a anunţat că dincolo de râu se află doi străini care se îndreaptă spre ei. Era căruţaşul nostru. Deja eram foarte liniştiţi, abia aşteptam să ne întâlnim cu căpitanul care era comandantul companiei care staţiona aici. Militarii ne-au condus într-o cârciumă unde erau deja mai mulţi chinezi. Erau comercianţi care se îndreptau spre o localitate mai însemnată din apropiere. Ne-am aşezat pe rogojina aşternută pe bancheta de pământ, asemănătoare celei din casa luntraşului şi îl aşteptam pe căpitan. După o scurtă aşteptare a sosit un om scund, îmbrăcat în haine militare, cu o înfăţişare sănătoasă şi în loc de plecăciuni ne-a întins imediat mâna. La acest salut şi noi ne-am întins mâinile, gestul lui dând dovadă 57
