Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Al treilea sat chinezesc

de a ajunge la Peking şi fiind obosiţi şi flămânzi am dori ca până dimineaţa să ne adăpostim în sat. Din comportament neam dat seama de bunăvoinţa lui, dar totuşi ne-a dat de înţeles că trebuie să ne continuăm drumul, indicându-ne un iaz prin care puteam traversa stufişul. A făcut semn celor doi oameni de lângă el să ne conducă până la marginea satului. Mai târziu am aflat că potrivit obiceiului chinezesc, după apusul soarelui nu este permisă intrarea în sat deoarece cu musafirii pot intra şi sufletele rele care aduc nenoroc. Superstiţiile au fost mai puternice decât bunăvoinţa umană, dar totuşi mă gândesc cu recunoştinţă la mandarin deoarece el a fost primul care ne-a arătat direcţia de urmat bună.

Paznicii ne-au condus din sat şi din nou eram pe coama dealurilor care continuau spre sud-est, în faţa noastră stuful nesfârşit şi la depărtare, spre sud, apărea şerpuirea argintie a râului Noni.

Bazându-ne pe spusele mandarinului am intrat în stufiş. Am continuat drumul pe o potecă dar şi aceasta s-a terminat. Am continuat dmmul prin stufişul des până când s-a întunecat.

Cu cuţitele noastre ne-am tăiat din nou stuf pentru pat şi adăpost dar nu ne-a fost de mare folos, deoarece frigul era mult mai puternic. Ne-a fost frig deşi eram destul de bine îmbrăcaţi. Aveam pe noi câte două rânduri de îmbrăcăminte, aveam şi căciulă din blană. Abia puteam dormi câte o jumătate de oră şi din nou trebuia să ne ridicăm în picioare pentru a face mişcări împotriva degerării. Ne deranja şi urletul şacalilor din stufiş, astfel până dimineaţa nu prea am putut să dormim.

Soarele din zorii zilei a adus o mare bucurie şi linişte în sufletul meu. Eram obosiţi şi flămânzi. Mai aveam o bucată de slănină şi pâine. Nu am avut îndrăzneala să facem foc pentru prepararea ceaiului deoarece nu ştiam dacă cazacii au renunţat definitiv la căutarea noastră şi nu ştiam cum vor mai reacţiona chinezii. Ruşii nu prea respectau acordul care stabilea că teritoriul peste care trece linia ferată este teritoriu chinezesc. Pătrundeau şi mai bine de 50 km în interiorul teritoriului chinezesc. Simţeam că este ultima zi determinantă pentru soarta noastră. Vom găsi oare ieşirea din stuf şi vom ajunge la râul Noni şi cu ajutorul luntraşilor vom putea traversa râul sau vom

51