Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Penza
Dacă se oprea o garnitură de tren care ducea soldaţi pe front şi avea fanfară, imediat se plasa în staţie şi începeau să răsune frumoasele melodii melancolice ruseşti, iar tinerii începeau să danseze. “Azi viaţă roză - mâine vis urât” îmi aduceam aminte involuntar de o melodie maghiară. Pe aici frontul era departe, se mai poate cânta şi dansa, acolo vor tăcea, mă gândeam. Mi s-a întipărit în memorie oraşul Krasnoiarsk deoarece după un an de robie la Habarovsk am fost readus în Krasnoiarsk, respectiv aş fi fost readus dacă pe drum nu aş fi evadat, deoarece în acest oraş era prizonier şi fratele meu, despre care atunci încă nu ştiam nimic. După Krasnoiarsk trenul ne purta fie pe câmpii nemărginite, fie prin păduri imense, până când am ajuns în Irkutsk, unde am poposit două zile. Consideram că am timp suficient să văd oraşul dar pentru a putea ieşi în oraş era nevoie de formarea unui convoi şi de permis. Astfel am hotărât că voi încerca singur. întrucât în staţie mişuna lumea de civili şi militari şi ne-a fost permis şi nouă să mergem la restaurant, am ieşit şi deodată m-am trezit că sunt în faţa clădirii staţiei, în oraş. Noroc bun mă gândeam şi deoarece am timp suficient voi vizita Irkutskul. Dacă mă gândesc era un lucru necugetat, deoarece mă putea prinde şi pedepsi pentru dezertare, pentru care se aplica pedeapsa prin împuşcare, dar mă bazam pe norocul meu personal care şi de altă dată a fost steaua călăuzitoare deasupra mea. Peste hainele militare am avut un palton civil pe care l-am primit încă în Lvov şi pe cap aveam o căciulă de blană, astfel arătam ca un călugăr însă faţa mea era totuşi străină de cei din jur, adică eram străin şi străinii erau observaţi uşor de privirile cetăţenilor pe timp de război. Voiam să găsesc prima dată, o baie unde să mă spăl şi să-mi curăţ hainele. Pe parcurs m-am întâlnit cu mulţi trecători printre care erau şi militari şi ofiţeri, dar au trecut pe lângă mine, nici nu mă băgau în seamă. Acest lucru era promiţător şi astfel am mers mai departe. încă nu eram departe de gară când am văzut inscripţia “BANEA”12 şi ştiam atâta că este baie. Nu părea a fi baie în felul în care se găsea la noi dar mă determinau 12Baie (rusă în original) 21
