Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Viena
pe Unter den Linden mărşăluiau coloane de soldaţi spre front. Totul era pus în slujba războiului, dar viaţa civilă mai pulsa. Magazinele, restaurantele şi locurile de distracţie erau deschise, în vara anului 1916 locuitorii Berlinului aveau încă un trai bun. La comandament am fost îndrumaţi spre un general care ne-a făcut o primire cordială şi ne-a felicitat pentru reuşita evadării. Apoi ne-a întrebat dacă avem vreo dorinţă la care nici nu ştiam ce să-i răspundem. Am spus că doresc să rămân câteva zile în Berlin pentru a vizita oraşul. A fost de acord şi a dat dispoziţie să ni se elibereze autorizaţia de şedere şi de cazare în cel mai luxos hotel din Berlin, la “Kaiser Hotel”. L- am salutat milităreşte şi am plecat spre hotel. Receptionéiul a rămas uimit când ne-a văzut atât de simpli şi cu geamantane modeste dar arătându-i ordinul scris a făcut un salut simplu şi ne-a pus la dispoziţie câte o cameră elegantă. Deşi aveam timp suficient şi ne era asigurată şi cazarea şi masa gratuit nu am rămas la Berlin decât 3 zile. Nu mai aveam răbdare, doream să ajungem acasă cât mai curând. Ziua am vizitat parcul cel mai mare din Berlin numit “Tiergarten” iar seara ne duceam la un loc de distracţie. Oricât ar fi fost de interesant, Berlinul nu ne atrăgea atât de mult ca celelalte oraşe prin care am trecut. îi lipsea atracţia pentru noi. Cunoşteam deja comportamentul oamenilor, obiceiurile lor. A treia zi am urcat în tren şi am pornit spre Viena. VIENA Ajunşi la Viena parcă eram deja acasă. Şi aici ne-am prezentat prima dată la comandamentul oraşului unde am fost primiţi tot atât de amabil ca la Berlin. Ne-am prezentat şi am salutat milităreşte în faţa unui colonel, care s-a ridicat de la masă şi ne-a felicitat pentru reuşita evadării. Fără să-i solicităm ne-a şi eliberat biletul de şedere şi de cazare la un hotel de pe strada Kartnerstrasse. Deşi puteam să rămân o săptămână am stat doar două zile. Verzariu a mai rămas având mulţi cunoscuţi, deoarece anterior plecării pe front a servit şi la Viena un an de zile. Eu eram deja obosit şi îmi era dor de casă deşi viaţa din Viena era încă palpitantă, abstrăgând că era război. Erau foarte distractive cârciumele mici cu cântăreţii de 203
