Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

La Bergen

trec prin state prietene şi vecine, Suedia, Danemarca, apoi Germania şi Austria şi pe urmă patria mea.

Sirena vaporului a sunat de trei ori în aerul proaspăt, când o barcă cu aburi s-a desprins de mal şi s-a îndreptat spre noi. M-am dus înapoi în cabină unde mă aştepta camaradul meu dar şi stewardul şef şi norvegianul. Nu le puteam mulţumi îndestul acestora că ne-au luat sub ocrotirea lor. A recunoscut şi el că s-a speriat când englezii au scos din magazie un maldăr de pături, dar spera că noi nu ne vom mişca şi nu vor observa prezenţa noastră. Ca să ajungă până la noi ar fi trebuit să golească mai bine de jumătate din pături. La cl. I-a şi a Il-a însă nu s-a făcut o verificare atât de severă. La magazia din clasa IlI-a s-a golit tot, dar nu au găsit nimic. Am auzit acest lucru de la ceilalţi pasageri precum şi faptul că cei doi pasageri finlandezi au dispărut. A confirmat că au fost duşi de englezi, dar nimeni nu ştia cine sunt, deoarece au fost înregistraţi ca cetăţeni americani. După părerea lui puteau fi spioni englezi şi este foarte bine că nu ne-au bănuit şi pe noi deoarece în acest caz ar fi verificat nava şi mai amănunţit. Ne-a promis că ne va conduce până la mal şi fiind după amiază, iar nava pleacă mai departe doar mâine, ne-a dat şi adresa hotelului unde se va caza şi unde să-1 căutăm şi să ne cazăm şi noi.

Potrivit înţelegerii mai datoram norvegianului 200 dolari pe care am vrut să-i înmânăm dar a refuzat arătând spre mal, spre oraşul Bergen. Cu atât mai bine, măcar vom avea ocazia să sărbătorim libertatea noastră.

Barca cu aburi s-a apropiat de nava “Cristiana”. Au lăsat o scară din lemn spre barcă şi noi ne-am aşezat în rândul călătorilor pentru a coborî. Nu s-a făcut nici un control, nici măcar bagajele nu au fost verificate. Ce-i drept, noi în afară de o servietă şi un pardesiu, nu aveam altceva la noi. Am mers direct la hotelul recomandat de stewardul şef. Drumul de pe lângă coastă, pe unde am trecut, era aranjat şi foarte curat. Nu erau construcţii mari în oraş, dar cu atât mai multe clădiri cu 2- 3 etaje, foarte aspectuoase. Străzile, în afară de cea de pe lângă coastă, duceau spre dealuri, unde, în spaţiile verzi pitoreşti, se vedeau vilele particulare, acoperite cu ţiglă roşie şi cu geamuri albastre.

Am fost cazaţi în două camere bine aranjate, cu vedere spre mare. Verzariu a plecat la consulat iar eu am rămas

194