Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Pe nava "Cristianafjord"
PE NAVA “CRISTIANAFJORD” Pe Verzariu l-am găsit deja la bar. Nu peste multă vreme a venit şi norvegianul şi după ce am băut câte un wiskey am mers cu un taxi spre port. în apropiere am coborât din maşină şi primul a mers norvegianul, după el, câte unul, noi. De la distanţă se vedea numele vaporului “Cristiana”. Portul era destul de aglomerat cu muncitori, marinari şi nu a părut a fi suspectă prezenţa noastră. A urcat pe navă norvegianul, urmat de mine şi apoi Verzariu, urcând pe navă foarte siguri. Ajungând pe navă chiar paznicul ne-a deschis bara de închidere. Norvegianul ne-a luat de braţ şi ne-a condus la cabina de cl. IlI-a. Era linişte pe punte, circulau numai paznicii. Cabina era destul de comodă, două paturi, două scaune, o masă, un dulap şi un spălător. Ce puteam să ne mai dorim? Şi aşa ne-am mirat de confortul de la cl. IlI-a! De fapt “Cristiana” era unul dintre cele mai modeme nave şi ne-am gândit că ce confort este la clasa I-a, dacă este acceptabil şi la cl. IlI-a. Norvegianul a plecat, urmând să ne întâlnim a doua zi. Ne-a lăsat, liniştindu-ne că de acuma suntem în stăpânirea sa. Am aprins câte o ţigară, am mai discutat asupra problemelor noastre şi am căzut de acord că trebuie să ne lăsăm în grija norvegianului. Ne-am culcat şi am dormit liniştit. Pornirea navei era fixată la ora 12, pentru ziua următoare. Ne-am trezit într-un zgomot mai mare deoarece era ziuă când toţi călătorii îşi ocupau locurile pe navă. Când am ieşit din cabină, erau vreo 200 de persoane, bărbaţi, femei, copii care se mişcau ca într-un furnicar. Până la plecare însă vor veni cam tot aţâţi, deci avea dreptate norvegianul că printre călători ne vom pierde. Ne pregăteam să mergem pe punte când a venit norvegianul şi ne-a adus carneţelul cu tichetele de masă, în baza cărora ne serveau chelnerii la sala de mese. în posesia acestora am mers la micul dejun. Se putea servi cafea sau ceai cu şuncă şi unt. Am găsit excelentă mâncarea. După aceea neam urcat pe punte. Abia de aici se vedea forfota şi aglomeraţia de pe navă şi din port, deşi erau câteva locuri de ancorare la malul râurilor Hudson şi East River. încet nava s-a umplut de călătorii de cl. I-a, a Il-a şi a III-a, după care aproape toţf au venit pe punte pentru a-şi lua rămas bun de la prietenii şi rudele de pe mal. Numai noi nu aveam pe nimeni. Ca două păsări 189
